Tot printre picaturi am sa scriu cate ceva...abia stau in sezut in fata comp.
Bb nr 3 este George Robert,numele de sfant ales de noi,iar cel de-al II-lea ales de copii.
Dr.ma lasase sa aleg,vazand ca in ultima saptamana sunt cam nehotarata in privinta cezarienei,legat de legarea trompelor.Asa ca,al meu sot cand m-a lasat la usa blocului de nasteri,m-a lasat si el oarecum in ceata...Am pornit pregatirea preoperatorie,iar cand dr mea a sosit,am discutat la modul cel mai serios,aveam dilatatie crescanda,nu asta era probl ptr o op,BB le era mai mic decat fratiorului lui,iar eu aveam piciorul drept cu varice accentuate si tb sa ne asumam si riscul unui uter varicos ce putea prezenta complicatii ulterior.De rahi,nici nu mai spun era un risc pe care mi-l asumam EU,fiindca durerile de cap de dupa ,sigur la mine erau cele mai acute,fiindca eu ,,detin muuulte migrene la activ,,
Asa ca,mi-a garantat ca nasterea va decurge bine,iar o taietura nu justifica legarea trompelor...
Increderea mi-a fost sporita cand in tura de noapte a intrat una din moasele in care aveam incredere deplina si stiam cum ies copiii de pe urma ei si mai ales cum raman mamele cu perineul ,,lux,,dupa ce reface ea ce a distrus bb-lul...
Si asa a fost...la 21-30 perfuzia cu travaliu observat amanuntit iar la 23,25 bb viguros la auz,brunet care parea ca seamana cu fata si cu al meu sot,apg 9.
Au fost niste coincidente stranii,intamplator,in ziua de 18,cand toata lumea stia ca vin pe 23 ptr operatie,linga mine au fost de serviciu cele mai bune prietene ale mele ce au avut grija de mine si de BB.
Am avut stressul ca bb era cumva inainte,cu toate ca dr gin.apreciase varsta de gestatie 39 sapt,iar pediatra ,de asemenea,dupa varsta copilul nascut...
Micutul insa,toata noaptea s-a prezentat bine,iar de dim cand sa ne duca la salon,cand i s-a oprit O2-ul,dadea semne de oboseala,nu neaparat ca avea nevoie de o2,ci ca tb supravegheat sa nu faca vreo surproza si mai ales nu tb sa faca efort...
Grea hotarare ptr colegele mele,inclusiv dr,fiindca nu doream sa las copilul in terapie decat daca starea lui o impune,dar el punea doar semne de intrebare...
Asa ca in final a venit linga in mine in salon cu supraveghere,fara alimentatie naturala,ptr a evita efortul,cu calciu,avea o usoara hipertonie.
BB-ita s-a adaptat repede,nu a pus probleme,i-a placut linga mami.Manca cu viteza la lingurita,asa ca am trecut la san,dar mami nu avea lapte...nici acum nu am suficient,dar sunt convinsa ca va veni,deoarece pe ceilalti doi i-am alaptat 1 an.
Nu am dormit zilele acestea,cu gandul ca el are tot dreptul sa nu se adapteze,fiindca teoretic tb sa mai stea putin la mami in burtica,dar uite ca in 24 de ore s-a adaptat si ca drept urmare,la 3 zile am sosit acasa.
Tatic,l-a vazut pe bb dimineata si incantat ca seamana cu el,dar dupa amiaza cand au venit fratiorii,surpriza,bb s-a deschis la piele,iar parul parea mai satenut...acum seamana cu fratele mai mare...colegele asa l-au vazut din prima,dar eu...cred ca in sufletul meu doream sa-l vad ca tati...
Mi este tare incantat ca-i seamana,il studiaza,se lauda la copiii de pe afara,pune manuta usor,imi pune mii de intrebari delicate,il mangaie...dar inca ii e teama sa-l ia in brate...'
Fata a fost mana dreapta a lui tati,care fortat de imprejurari a luat liber o sapt si a facut schimbarile din casa,au amenajat camera lui bb-iata,au muncit amandoi si cu bunici zilnic pina la 1 noaptea...ca sa ne astepte pe noi...
Fata vrea sa-l tinanumai in brate,iar el abia asteapta,il schimba,i-a dat sa manance la lingurita,iar el parca stie ca sta cu niste ochi cat sapte si atent la tot ce se vb in jurul lui...