Ce sa fac cu viata mea?

[MariaF]

Dragele mele,
Nu am luat inca o hotarare definitiva, dar simt ca trebuie sa va tin la curent cu ce se mai intampla...
Intai vreau sa va zic cate ceva despre iubitul meu, vis a vis de ultimul mesaj (cel de la miti76)... el este un tip foarte copilaros si afectuos si prin urmare ii este foarte usor sa se apropie de fetita mea, iar atunci cand suntem toti 3 nu exista ca ea sa fie pe ultimul loc, ba mai mult, cred ca eu sunt cea nebagata in seama, urmand sa ne ocupam unul de celalat si de problemele noastre abia dupa ce ea adoarme sau pleaca cu tatal ei. Si inca ceva, am costatat cu surprindere acum o saptamana, ca fiind toti 3 pe strada (intamplator) ea tinea sa ne tina pe amandoi de mana, iar cand el a plecat, fetita mea chiar a dat sa planga dupa el...
Apoi, sa va mai povestesc si ceva despre sotul meu: 8sept=Sf. Maria... dupa indelungi insistente ale fostului meu sot, am iesit impreuna cu inca cativa prieteni in oras... toate bune si frumoase pana ce el s-a cam pilit, si nu va zic ca in cele din urma m-a lasat ca pe o fraiera, sa ma duca acasa acei prieteni cu care eram... el plecand cu masina lui, plin de nervi ca eu nu am stat lesinata dupa el in acea seara...
Nu vreau sa va obosesc cu povestiri stupide, insa inclin sa cred ca voi alege pe omul pe care il iubesc si care ma iubeste, care ma respecta asa cum sunt in intregime cu defecte si calitati, in ciuda faptului ca nu e tatal natural al copilului meu... dar as vrea sa fac ceva ca acest sentiment de vinovatie sa nu ma mai sufoce...
Cat despre fostul sot, am senzatia ca nu pot sa ii mai fac fata inca un episod, nici lui si nici anturajului sau despre care nu as vrea sa mai intru in amanunte...
Oricum, imi fac bine mesajele voastre, vreau sa va spun ca intru de 5 ori pe zi sa vad daca mi-a mai scris cineva ceva...
Va pupacesc!!!

[danamar]

Eu am citit si rascitit tot ceea ce tu ai scris.L-am innebunit si pe sotul meu cu problema pe care tu o ai.Zi si noapte ma gandesc la situatia in care esti.Si eu am pus capat relatiei cu tatal fetitei mele,iar atunci cand l-am cunoscut pe actualul meu sot totusi am fost mult mai precauta decat tine.oricat de mult as iubi un barbat nu l-as lasa sa intre asa usor in viata copilasului meu,pentru ca totul intre noi se poate termina intr-o zi iar inima copilului va avea cel mai mult de suferit.Eu cu sotul meu ne-am iubit din prima clipa si totusi nu a intrat in viata fetitei mele decat atunci cand a fost pe deplin pregatit sa-si ia aceasta responsabilitate!!!Aceasta responsabilitate pentru mine inseamna legalizarea relatiei prin casatorie fireste.Multa lume spune despre certificatul de casatorie ca nu este decat o nenorocita de hartie dar sa stii ca acest act este dovada clara ca el vrea o familie cu tine.Eu cu sotul meu ne-am cunoscut in mai 2003 iar in mai2004 eram deja casatoriti.Se comporta cu fetita mea extraordinar de bine,si acum avem un baietel de trei luni suuper dragalas.Santem fericiti!!!numai bafta si multa intelepciune in toate deciziile pe care ai sa le iei!!!

[MariaF]

Buna fetelor, buna Dana! Sunt oarecum surprinsa sa mai vad ca au trecut si alte femei prin ceea ce trec eu... si ma gandesc ca poate mi-ar face bine sa discut cu o asemenea persoana despre cum a trecut ea peste problemele de genul asta, si as vrea sa stiu, daca se poate bineinteles si nu sunt prea indiscreta, cum este fetita ta, cum se simte in familia "noua", daca resimte intr-un fel sau altul ce s-a intamplat cu fostul tau sot.
Stiu ca nu am dat prea multe amanunte, si am relatat cat mai pe scurt povestea mea, poate din cauza asta am sarit peste unele amanunte si va par ne-"precauta"
Barbatul pe care il doresc in viata mea este cat se poate de serios in ceea ce priveste relatia noastra, si tot timpul imi spune sa ne casatorim, sa ne mutam impreuna, am avut tot timpul acesta suportul lui moral si MATERIAL si il am in continuare, si pana si mama lui (care este o femeie extraordinar de inteligenta, o femeie deosebita)stie situatia noastra (inclusiv aceasta a doua aparitie a sotului meu) si stie ca el vrea sa ne casatorim si vrea sa ne vada impreuna...
Eu sunt cea care nu este inca pregatita moral pentru o a doua casnicie...
Si oricum, stiu ca nu sunt doar vorbe in vant pt ca el este un om foarte integru si serios...
Oricum, inca tot asa cum ma stiti sunt, parca imi e frica sa ii spun fostului meu sot ca nu il mai vreau in viata mea, parca nu am curajul sa iau o decizie finala... sa tai orice legatura cu una din cele 2 variante...
si tensiunea asta ma omoara...

[MariaF]

HEY! Me again!
Daca aveti timp si chef sa cititi un email de la prietenul meu...
"..................
Ma bucur enorm ca te-ai mai gandit si te mai gandesti inca la o solutie...
Insa in acelasi timp ma sfasie efectiv gandul ca te macini tot mai mult pe zi ce trece...
As vrea sa am puterea sa plec de langa voi cu gandul ca asa e mai bine si asa n-o sa mai ai sufletul impovarat...
Dar in acelasi timp nu pot sa fac asta... Nu pot... N-as putea trai cu gandul asta...
Stiu ca trebuie sa fiu alaturi de tine in momentele astea...
Nu pot pur si simplu sa plec de langa tine atunci cand iti este mai greu...
Daca as face asta n-as fi decat un las si un dobitoc superficial...
Cand doi oameni se iubesc sunt alaturi unul de celalalt la bine si la greu...
Acum iti este greu si eu trebuie sa am curajul sa fiu acolo indiferent de consecinte...
Voi incerca toata viata mea sa gasesc o solutie la framantarile tale...
Imi dau seama ca nici alaturi de mine nu vei scapa asa usor de gandurile negre care te urmaresc...
Stiu ca daca vom ramane impreuna nu ne va fi usor ci foarte greu...
Si asta am stiut-o mereu... Insa eu sunt pregatit pentru absolut orice...
Tu ai nevoie de cineva care sa te sustina in momentele grele ale vietii si imi dau seama ca vor mai fi astfel de momente in viata ta (sau a noastra)...
Lasa-ma sa fiu sursa ta de oxigen si punctul tau de sprijin...
Zilele astea mama lui Alex m-a vazut ingandurat, m-a privit in ochi si mi-a zis fara sa apuc macar sa deschid gura "Octav nu exista probleme fara rezolvare, toate au o solutie..."...
Si efectiv am inceput sa ma gandesc ca nu se poate sa nu existe o solutie la toate aceste framantari ale tale...
Dar nu cred ca putem gasi acea solutie si acele raspunsuri decat impreuna...
Separati nu cred ca vom fi in stare sa gasim adevarul si sunt sigur ca gandurile negre ne vor framata vietile si ne vor macina sufletele...
Nu stiu ce sa mai spun acum...
E tarziu si am obosit si eu...
Iarta-ma... Stiu ca suferi mult si ma doare...
Te iubesc si-mi este tare dor de voi...
Va sarut... "

[danamar]

Draga Maria,ma bucur din toata inima pentru tine,chiar am plans cand am citit acest e-mail pe care iubitul tau ti l-a scris.Nu trebuie sa-ti mai bati capul nici o clipa cu fostul tau sot,el nu te-a meritat.Parerea mea este ca vei fii fericita alegandu-l pe iubitul tau.El te vrea tu il vrei ,fetita este fericita alaturi de voi...Nu te mai gandi la celalalt,iti vei face rau singura!!!Mai vb.pt.ca acum sant super ocupata!!! Esti o norocoasa dar nu-ti dai seama acum,vei simti asta mai tarziu!!!

[miti76]

Ceea ce ti-a scris despre problemele care trebuie sa aiba o solutie, e exact cum gandesc eu si intotdeauna acest lucru mi-a dat putere. O problema nu poate ramane la infinit, in aer! Trebuie sa gasesti puterea sa faci ce trebuie. Ti-am zis ca lupul schimba parul dar naravul ba. Eu am avut experienta asemanatoare cu un iubit. Aveam si verighetele de nunta cumparate, dar cand am vazut cam cum ar fi viata mea impreuna cu el, dupa ce i-am dat cateva sanse, l-am parasit fara regrete. Toata lumea stia ca urma sa ma castoresc. Putin mi-a pasat de gura lumii!

[MariaF]

Da dragele mele, aveti dreptate!
INSA, de cate ori inclin sa iau o hotarare, imi vin in minte, ca o avalansa, toate argumentele contra deciziei pe care vreau sa o iau...
bine, eu stiu ca problema sta si in felul meu de a fi, poate prea complicat!
Ieri tatal fetitei mele m-a intrebat daca am luat o hotarare pentru ca el nu mai suporta tensiunea asta si ca el vrea sa stie clar ce vreau.. si am dat sa ii zic ca nu il mai vreau, si stiti ceva? A plans ca un copil! A fost prima data cand l-am vazut asa (oricum in ultimele zile a fost si el intors pe dos...), ca el nu are nici un rost fara noi ca ne iubeste pe amandoua, ca vrea sa fim fericiti toti 3 etc. Nu stiu ce are el de gand sa faca, dar un lucru este cert: isi iubeste enorm copilul si chiar are grija lui si cred ca din toti taticii pe care ii stiu din parc si printre prieteni, el este cel mai dedicat copilului sau... si ma gandesc cu groaza ca fac un mare rau urmandu-mi sentimentele...
Adevarul e ca eu l-am mai vazut pe el in ipostaza de mielusel atunci cand ii era teama ca ma pierde, dar rolul asta se termina rapid dupa ce isi vedea sacii in car, dar asta doar fata de mine, stiu ca fata de fetita este sincer, pentru ca nici dupa divort nu a uitat de fata....

Mereu cand l-am iertat si l-am primit inapoi crezandu-l schimbat, m-am ars, si de fiecare data am zis ca NU, oamenii nu se schimba, niciodata, cel putin nu in bine....

Dar acum nu e acelasi lucru... acum e vorba de sufletelul asta al meu, care azi a implinit 2 ani

As dori sa fie mai simplu, mai usor, dar ma simt prinsa ca intr-un vartej si nu vad iesirea...

[AuraMocanu]

Fetelor, daca-mi permiteti o parere!
Mie mi se pare ca fostul tau sot ti-a prins slabiciunea si profita de asta. Stie ca pentru tine copilul este foarte important si se foloseste de asta. Este un fel de santaj, daca se poate spune. El este este tatal copilului tau si lucrul asta nu se va schimba niciodata. Iar comportamentul lui fata de copil, de asemenea. Fata de tine insa, probabil ca se va intoarce la vechile obiceiuri dupa ce te vei intoarce la el si poate mai rau, avand in vedere relatia pe care ai avut-o cu iubitul tau.
Parerea mea este ca tu ai solutie la problema ta ( esti o fericita prin comparatie cu alte femei). Heiii, ai intalnit barbatul vietii tale!! Cate femei se pot lauda cu asta? Sa intalnesti barbatul vietii tale, sa te iubeasca, sa te doreasca, sa te astepte, sa-ti ofere sprijinul lui si sa renunti la el, mi se pare crima de dragoste. Daca ai sa renunti la el, poate toata viata ta de acum incolo va fi un sir luuuung de zile pustii. Copilul va creste, iar tu vei ramane cu sufletul ciuntit si poate cu regretul ca ai lasat sa treaca pe langa tine "clipa vietii tale". Si ai grija, sa nu pierzi clipa asta daca te mai gandesti mult! Aura

[miti76]

Aura are dreptate. Nu cred ca sotul tau se va schimba vreodata si nu uita ca fata creste si va vedea cu ochii ei cum se comporta cu tine. Nu va fi de ajuns ca o iubeste si are grija de ea. Daca ea va simti ca tu esti nefericita in sufletul tau, atunci se va stresa. Nu o supune la asa ceva.

[danamar]

Maria ce-ai mai facut,ma gandesc mult la tine.Alege ceea ce meriti,FERICIREA!!!