Viata e o alegere!

[cristina_gl]

Lili, orice schimbare in viata este dificila, chiar daca e vorba despre una benefica. Schimbarea inseamna automat si renuntare, inseamna rezistenta, teama de necunoscut, de urmari... Eu zic asa: incearca sa le induci copiilor ideea de aventura, de ,,haideti sa vedem si altceva, alte locuri, alta lume". Cand am venit in Galati, aveam 18 ani si uite ca in curand vor fi tot atatia petrecuti aici. Ai mei m-au pus aproape in fata faptului implinit. M-au intrebat ce parere am de mutare, insa mai mult de forma. Decizia era luata. Eu terminasem liceul, insa aveam multi prieteni, aveam o viata a mea acolo. Si mi-a fost greu. Insa m-am intarit cu aceasta idee: merg in alta parte, imi schimb viata, o schimbare imi va face bine etc. Priveam totul ca pe o aventura, asa cum ti-am spus, si cred ca la varsta aceea era singurul mod in care puteam sa privesc schimbarea. Cativa ani am tot tras spre Suceava; mergeam sa-mi vizitez prietenii o data sau de doua ori pe an si uneori ai mei trebuiau sa insiste ca telefoanele ca sa ma recupereze. Apoi, vizitele au devenit tot mai rare si tot mai scurte. Vietile noastre evoluau fiecare pe traseul ei, aparuse obisnuinta. Pe de alta parte, aici incepusem sa ma simt tot mai bine, imi facusem deja alti prieteni, intrasem la facultate si ma consideram pe jumatate ieseanca, deci alte schimbari, de alta natura.
Ti-am scris poate cam multe despre mine, dar tu acum trebuie sa te linistesti si sa intelegi ca schimbarea pe care o vreti nu va fi usoara, dar nici imposibila. Copiii sunt la varsta la care isi fac usor prieteni, se adapteaza, uita la fel de repede. Si apoi... nu plecati la cateva sute de km distanta. Asta imi da si mie sperante, ca n-o sa te ,,pierd" cu totul, caci si asa ne vedem rar.
Cum e burtica? Se anunta bebelul? Nu uita, te rog, sa-mi dau un bip cand nasti.

[Cami-N]

Draga Lili...nu-mi vine sa cred ca exista oameni ca tine. La fel au fost si parintii mei,cand eu aveam 11 ani,sora-mea mai mare 13 si frati-miu ala de-al treilea avea cam 5 anisori,s-au mutat din Suceava in Falticeni cu serviciu cu tot si au reconstruit casa batraneasca de acolo. Pentru noi copii a fost cel mai greu caci de la o scoala la care ajungeam in 5 minute,m-au transferat la una la care ajungeam in 45 de minute de mers pe jos...si numai pe jos mergeam fiindca pe atunci si nici acum in zona aia nu exista masini de la primarie. Dar...totul tine de copii,de cum sunt crescuti,de ce caracter au. Mie,cu toate greutatile intampinate mi-a placut schimbarea,mi-a placut ca ne-am mutat in natura,ca duceam o viata linistita la curte,mi-am facut prieteni noi,copii de la tara care erau obisnuiti cu munca si respectau pe cei din jur,am scapat de fumurile de la oras fara ca ele macar sa ma prinda cat de putin.
Revenind la tine,trebuie sa te gandesti daca cu bb mic o sa poti sa suporti trecerea,ma refer la nevoile bebelului,partea cu medicii,sanatatea ta dupa nastere...Poate ar fi mai bine sa mai astepti un an? Sau ceva te indeamna sa faci asta acum. Nu cumva esti o viitoare mamica care vrea sa pregateasca cuibul pentru noul pui? Daca ai gasi o sursa de finantare ca sa obtii banii pentru ridicarea casei la rosu pana in iarna ca din primavara sa faci schimbarea finala cu apartament vandut si toate alea,sau chiar dupa capacitatea fetei,oare nu ar fi bine? Oricum,tu trebuie sa-ti asculti instinctul ,sa faci cum iti dicteaza ratiunea. Te felicit pentru toate lucrurile bune din viata ta de-acum si iti tin pumnii sa rezolvi problemele cu firma ! Nastere usoara si multa sanatate tie ,bebicului,copiilor si sotului tau!
P.S. Cristina,tu ai locuit in Suceava? Si ai facut facultatea la Iasi sau cum?

[aceeasi_eu]

Ana,
intr-adevar in viata este bine intotdeauna sa vezi partea plina a paharului...cand am plecat din Tulcea,am suferit,dar nu am aratat nici unul din noi,nici macar fata,fiindca vedeam independenta pe care am capatat-o noi ca familie,vedeam intelegerea,nu mai aveam o soacra care sa ne stea pe cap(chiar daca nu locuia cu noi),in final ne-am adapatat si aici.
Guguluf,
sa sti ca in acest we am luat hotararea sa mai astept un an,sa nasc mai intai.Noi nu mai doream sa investim nimic in casa aceasta,in ideea ca la casuta nu se vor potrivi.Asa ca m-am hotarat sa fac mici schimbari ptr familia marita(mobilizez trupa,tatal meu de la Tulcea,care este mester de frunte+sot ,dar care face numai cu asistenta)
Cris,
sa sti ca fata pina la urma era superincantata de idee.Visa cum sa-si mobileze camera,ce fel de mobila isi doreste,acum au camera lor,deci nu isi pune amprenta ei de domnisoara.
Insa ieri,dupa terminarea anului scolar,chiar daca am anuntat-o ca aceasta decizie tb s-o iau intr-o luna si sa nu anunte nimic pe la scoala,a facut o criza de plans cu prietenele ei,mai ales cea de suflet...si mi-a reprosat oarecum ca abia se invatase in Gl si acum o iau de aici.I-am sugerat ca oricum la nu' se despartea de colegi,fiecare isi vedea de drumul sau...
Baiatul nu realizeaza,el este incantat la fel de casuta,de faptul ca are prieteni acolo,joaca fotbal ,ii dau diverse sarcini de ,,serviciu,,acolo,mai ales pe calculator si casa de marcat,se simte important si cred ca nu constientizeaza.
Eu-am intrat putin in panica,de ce?
Cu toate ca avem apa curenta acolo,am observat ca se da destul de rarut,de doua ori pe sapt.Deci ce ma fac cu baita de seara?scot apa din fantana?Rufele la spalat?automata fara apa?Eu voi fi lauza nu cred ca voi face fata acestui efort.Se cere un hidrofor in acest caz(pina acum era apa curenta),dar sa investesc bani in hidrofor si sa fac in instalatia bunicii?E deja timpul prea scurt!
Cami,vezi,fata are ceva fitze,cu toate ca suntem prezenti in fiecare we acolo si fiecare vacanta,nu are un cerc de prieteni pe care sa-i aprecieze cu adevarat,in Gl ii sunt prietenele cele mai bune.
Ai dreptate,m-am gandit si la sanatatea mea!Nu ma preseaza nimic sa ma mut anul acesta,dar ma gandesc daca si la nu' ma vor calca si achita iar garda ...
Dar am hotarat sa risc,las in voia sortii...
Mai lasam un an sa vedem cum randuieste timpul lucrurile...
Sotul meu spera sa vina mama lui sa ne ajute macar cu lectiile copiilor,invatatoare iesita la pensie,iar eu sa-l plimb pe micut cu mine,ca sa-i fie,,papica,, aproape.Dar eu nu cred ca soacra mea va face gestul acesta.
Este genul care doreste sa comande si sa-si impuna pct de vedere,iar la noi nu rezista mai mult de trei zile,fie se cearta cu sotul meu,fie eu cu el,fie rabufneste pe copii si atunci ajunge sa se certe cu mine
In legatura cu BB mic.
Se apropie termenul vertiginos si ma astept si azi sau maine sau peste trei sapt.Dr. a mea imi sugerase o data a cezarianei,insa am hotarat in final sa astept durerile,semn ca BB este maturat,nu vreau sa risc sa-l scot la ,,rece,, sau ,,crud,, si sa am probl cu el/
Iar daca el va fi un vitezoman,cum de altfel a fost si mamica lui in aceasta perioada,mereu pe fuga,si va hotara ca vrea sa se nasca,am sa-i fac dorinta asta..
Dar daca va fi un puturos,cum a fost fratiorul lui,care m-a tinut in dureri 16 ore,am sa ma operez,nu am sa ma mai incapatanez ca la Mi, sa nasc natural...acum are cine sa ma ajute...
Azi mi-am facut bagajul ptr spital,aseara am avut ceva dureri si eram la tara cu copiii,tati era in misiune si ma cam luase teama.
Bunica e disperata cand ma vede pe acolo,sa nu ma ia durerile la tara,dar io am planul meu de rezerva si in mod sigur ma voi descurca.
Am avut ceva dureri si azi,dar vad ca s-au linistit.Daca eu ma linistesc,stau intinsa,ma lasa si ele...Oricum uterul a coborat in aceasta saptamana o palma sub apend.xifoid(torace),semn ca se apropie...
PS.vad io daca te anunt sau nu...cris!!!!

[aceeasi_eu]

Am obosit!
Ma misc tot mai greu...prin casa si mai ales pe strada!
Sunt invatata sa merg repede sa fiu activa,dar daca fortez nota incepe sa ma doara rau uterul,in dimineata asta am fost nevoita pe strada sa micsorez ritmul,cat nu as vrea,cred ca voi ajunge la acel mers leganat de ratusca .In masina deja ma incomodeaza si pozitia sezand,parca il inghesui acolo.Dupa o zi de condus,ajung acasa si uterul imi este supercontractat.
Ma culc cu picioarele umflate si cu dureri,iar dimineata la fel ma trezesc cu ele,pina ma obisnuiesc sa calc pe ele...mai trece ceva din dimineata...
In dimineata asta mi-am luat un pliculet de ness,il beau acum cu cola,sunt mult prea obosita.Seara nu dorm,ziua diverse pe linga casa,iar cum sa ascult sfatul de a sta intinsa cu picioarele??
Stau putin si apoi imi pare ca pierd timpul,sunt atatea de facut si prin casa.Prefer sa ma relaxez putin in fata calc si apoi o iau din loc...
Nervii pe sotul meu mi-au trecut demult....ce pot sa fac daca pe programul lui nu ma pot baza???Nici macar nervi nu vreau sa imi mai fac!

[oare]

,,of,of,of! numai mama sa nu fii!''
cam asa suna finalul unei poezii de-a Sanzianei...si mie imi vine destul de des in minte.
hai ca mai e putin! si acum, pentru ca ai tras singura concluziile, da-mi voie sa-ti spun ca ai luat decizia corecta. eu am plecat din galati cu doua luni inainte de a naste (am nascut pe 25 august iar Sanzi trebuia sa inceapa gradinita pe 15septembrie, deci ar fi fost cam dificil sa ma deplasez 600km) si tot a fost mai dificil. si soacra-mea, desi ne-a ajutat foarte mult (a stat o luna cu noi...si nu se mai lasa dusa acasa), ne facuse la un moment dat sa ne scoatem ochii; asa ca am chemat-o pe mama mea pentru 2-3zile si mi-am poftit verde in fata soacra sa plece impreuna - nu prea i-a convenit dar nici nu a avut incotro. intre timp au mai urmat vizite in care eu bateam apropouri si tot eu le intelegeam...pana cand mi-am iesit din fire, am zis tot ce am avut de zis, am pus totul pe seama unei depresii si ne vedem in continuare de ale noastre.

[jo_ana]

Nu red ca te ajuta la nimic faptul ca-ti voi spune ca eu merg ca o ratusca de 3 saptamani. Si nici ca viteza mea este fie incetisor, fie pe loc repaus, de 5 luni. Cand sunt in forma buna, incerc sa ma amuz de toate aceste "inconveniente"... Din fericire, eu nu am piciarele umflate decat atunci cand abuzeze cu harniceagul, dar pe mine ma innebunesc durerile reumatice...
Dar mai e asa de putin ...

Am inteles ca pana la urma nu mergi pe varianta "programarii". Mi se pare foarte intelept - eu, oricat as numara, as cantari tot nu inteleg algoritmul prin care as putea sti care e cel mai bun moment. Cred ca omuletul are dreptul sa decida singur - doar incepe sa dea piept cu greutatile, nu?
Pupici!

[aceeasi_eu]

Ieri am avut ceva dureri.
Azi multe probleme de rezolvat in ideea ca se apropie termenul.
Nu am bagat de seama durerile.
Am fot la comtrol la dr mea ,pur si simplu ptr a-mi da oarece relatii de BB,nu ma asteptam ca sa am dilatatie 3,capusorul mobil.
Am bilet de internare,am venit sa imi iau bagajele.
Am intrat in panica!Nu am facut tot ce tb sa fac!
Am uitat si tel la tara ieri!
Doctorita m-a lasat sa aleg daca nasc sau ma opereaza.Ea considera ca voi naste usor...tare derutata mai sunt!
Frica aia de Dumnezeu...daca se poate sa nasc.,...de cde sa fortez natura????
Offff..Astept sa vina sot ce face ultimele cump,las acasa un baiat care are o rana destul de puternica la picior,care tb pansat zilnic si care are o teama teribila de dr.Are incredere numai in mine.
Fata este la tara.

[Guguluf]

Fii "barbata" Lilisor! Noi iti tinem pumnii si asteptam vesti! Bune!

[jo_ana]

Nu ma asteptam ...
Haide, esti o femeie asa de puternica! Si esti pregatita!
Doamne ajuta! Sa fie intr-un ceas bun! Te asteptam...

[cristina_gl]

Aoleu, Lili!!! M-ai bagat in emotii! Si cu telefonul uitat la tara... sa vezi ce bataie ei tu!!! Si eu cum aflu ca ai nascut??? Eiii!!!! Sa ma ajute cineva!
Lilii, nastere usoara!!!