by Marinela72 » Sat Jun 09, 2007 5:21 pm
Dragelor, multumesc mult...am citit mesajele voastre de incurajare si mi-a ajutat sa stiu ca persoane straine, persoane pe care nu le cunosti personal, sunt alaturi de tine cu vorbe frumoase, cu incurajari si optimism.
Sunt acasa...acasa, cu cei dragi si incerc sa fiu cat mai calma si increzatoare. Acum astept...si sper.
Nu am apucat sa va povestesc cum au inceput toate, cum pur si simplu in cateva clipe viata si planurile mi s-au schimbat asa dintr-o data, e ca si cum cineva ti-ar trage un pumn in fata, lovitura ce te lasa nauc, perplex, fara cuvinte.
De vinerea trecuta am inceput sa ma simt rau, am pus totul pe seama examenelor, eram si foarte ocupata cu pomana de 1 an pentru tatal meu...stres, alergatura, oboseala. Luni mi-am luat liber de la servici pentru a mai citi ceva pentru examenul de la ora 16:00, apoi am plecat spre facultate. Cu 5 minute inainte de a intra in sala, am simtit ca imi curge ceva, am fugit repede la toaleta si am vazut ca imi cursese un pic de sange, stiam ca mai era pana sa imi vina menstruatia dar am pus totul pe seama emotiilor, mi-am pus un tampon si am intrat in examen. Am inceput sa scriu si curand am simtit cum incepe sa curga din mine (eu nu am probleme de genul asta, cantitatea este normala si niciodata nu m-am patat si nu mi-a curs atat de mult), nu stiam ce sa fac, eram patata toata, imi era imposibil sa ma ridic si sa plec cu o aula plina de studenti...am chemat una din profesoarele din asistenta, mi-a zis sa stau pe loc si sa astept pana se ridica si ultimul student...am asteptat ca pe jar, nu ma durea nimic in schimb stateam pe o balta de sange. Am plecat din facultate infasurata intr-o draperie adusa de profesoara de engleza, ajunsa acasa am mai pierdut sange si ceva cheaguri dupa care s-a oprit. Mi-am zis ca nu are sens sa ma duc in urgenta daca s-a oprit...
Am sunat la dr ginecolog si m-am programat pentru a doua zi la un control, nu stiam ce sa cred...cheagurile pierdute imi spuneau ca ceva nu este in regula. A doua zi dupa-amiaza, am ajuns la ginecolog si cand i-am povestit ce si cum s-a intamplat, nici nu a stat la discutii, m-a dus sus sa fac un echo vaginal, si acolo surpriza...la prima vedere a parut un avort spontan, dupa care in momentul cand s-a uitat mai bine si a vazut...mi-a spus ca este o sarcina cervicala in evolutie. Cervicala? Sincer, nu auzisem de asa ceva...apoi mi-a exlicat ca este vorba despre o sarcina extrauterina, mai rara ca localizare decat celelalte dar este. Si ca socul sa fie complet imi spune ca de obicei in astfel de cazuri se recomanda histerectomia. E greu de spus cum m-am simtit auzind asa ceva...e aceea senzatie de gol imens in suflet, in cap, in inima, in stomac si refuzul (ca o arma de aparare) de a crede. Si lacrimile, de neputinta si furie...
Am coborat si am inceput sa intreb...fara pretentia de a primi raspunsuri la toate cate imi treceau prin minte, apoi am inteles ca ar mai fi o solutie: Metotrexat, un citostatic la origine dar care a fost folosit cu succes si in rezolvarea acestor cazuri, scopul era de a opri din evolutie sarcina pentru ca odata stagnata ea sa se resoarba si sa scap e operatie. Veniti maine sa va internati in spital si discutam si nu uitati ca , desi nu pare astfel, ati fost tare norocoasa, mi-a mai zis dr si cu vorbele astea rasunandu-mi in urechi, am plecat acasa. O noapte agitata, nu am inchis nici un ochi. Si gandurile...
Am ajuns si in spital marti dimineata, intre timp am tot cautat explicatii si raspunsuri la problema mea si din pacate nu am gasit mare lucru ba din contra, m-am bulversat si mai tare: nici una din sarcinile extrauterine de care eu am aflat nu fusesera rezolvate prin histerectomie. Si eu de ce atunci? Si am mai intrebat dr odata: si de data asta mi-a explicat mai pe intelesul meu ca de fapt sarcinile cervicale nu se pot opera ca si celelate extrauterine ci trebuie extirpat colul si uterul...la cele situate pe trompe si pe ovare se rezolva prin amputarea zonei respective, la col nu poate fi vorba.
Refuz din nou sa ma gandesc la asta si ma canalizez spre ceea ce trebuie sa fac ca sa scap de operatie. Si am facut joi prima injectie, a doua o fac peste o saptamana si luni, peste 10 zile ma duc sa fac iar echo vaginal si abia atunci vom vedea rezultatul. Pana atunci sper. Nu vreau sa-mi plang de mila...mi-e greu insa sa raman si tare.
Am renuntat la sesiune, ai mei nu ma lasa sa mai merg la vreun examen, emotiile de care nu pot scapa sa nu-mi dea iar de furca.
Daca nu se va rezolva cu injectiile (trebuie sa iau in calcul si asta) plec la Bucuresti. Inca nu stiu incotro s-o apuc si acolo...in orice caz refuz sa ma operez in Constanta. Dar, nu-i asa ca nu voi ajunge pana acolo?
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
