Jurnalul sarcinii mele - inceput de drum pentru o noua viata

[maraioana]

Am vazut tickerul.
Te zgandaream si eu putinel.

[maraioana]

Am avut parte de ceva emotii ieri. Cum m-am trezit m-au apucat niste dureri de burta de nu mai stiam ce sa fac. Imi venea sa sun la servici sa anunt ca nu merg, dar stiam ca am tare multa treaba si nu am vrut sa incarc pe altcineva. Am luat un nospa si am plecat. Si cum strazile Bucurestiului nu sunt cele mai line din luma, condusul pana la servici a fost un calvar. Cand am ajuns in sfarsit, am mai luat un nospa si m-am straduit sa ma misc cat mai putin. Cu cele 2 pastile durerile s-au mai linistit si mi-am vazut de treaba. Ma cam apucase teama sa nu fac vreo surpriza... la doar 32 de saptamani. Dar cel mai groaza imi era ca ii voi incurca pe fini daca se intampla sa fi venit sorocul.
Pentru ca astazi este cununia civila. Asa ca nu am prea multa vreme la dispozitie. Merg la coafor, deja m-am fardat...doar voi mai retusa cate ceva inainte de a pleca la starea civila. Imi pun baietii si pe mine la 4 ace si la 11 trebuie sa fim acolo...sa-i vedem o data si pe ei cununati...ca asteptam de ani de zile sa ia decizia de a se casatori oficial, ca oricum sunt ca si casatoriti, numai ca nu au avut acte...noroc ca s-au hotarat ca faca un bebe, ca altfel nu se luau oficial nici acum.
Ieri am fost cu baietii si am luat patut pentru bebe. L-am asamblat deja, iar Tudor e tare fericit. Se tot duce si da tarcoale patutului, face planuri despre cum o sa aiba el grija de bebe...
E haios.
Sper sa ramana la fel de incantat si dupa ce va sosi noul locatar.
Si am luat si cateva body-uri cu manecuta scurta, cateva perechi de sosetele. Sunt asa de micute...Am uitata cat de mici si firavi sunt la inceput.

[maraioana]

A trecut si saptamana asta, cu emotii si peripetii. Mi-a mers rau de la inceput. Mai intai am reusit sa cad pe scari. Nu m-am lovit la burta, dar tot m-am speriat ingrozitor. Mai ales in dupa amiaza aceleiasi zile cand am avut un accident fiziologic regretabil....uter mare....lichide multe baute....si . Dar initial m-am speriat crezand ca s-au rupt membranele. Slava Domnului ca nu af fost cazul.
Apoi, fiul meu care imi aduce acasa toate virozele posibile de la gradi, a reusit sa mi-o dea si mie pe ultima. Si inca o forma tare urata. Am facut suprainfectie bacteriana , cu o conjunctivita purulenta oribila. A trebuit sa incep sa iau antibiotic. In continuare ma simt oribil, tusesc, imi curge nasul, am ochii rosii ca de vampir (dar macar nu mai supureaza), am o stare de sfarseala fizica ingrozitoare.
Si acum eu si fiu-meu se pare ca o pasam de la unul la altul, caci in dimineata asta s-a trezit mucos, infundat si tusind .
Am niste nervi de zile mari....

[jo_ana]

E drept ca numai de asta nu aveai nevoie acum!
Pentru a scapa de aceste neplaceri (si noi am facut conjunctivita, tuse, ... tot tacamul! de fapt o boala care l-a tinut 2 luni si cu niste manifestari groaznice) noi n-am mai dus copilul la gradinita!
E drept ca si eu sunt acasa, dar si de nu eram, statea cu bona!
Ai mare grija de tine, pune-ti masca pe fata si odihneste-te...de parca si poti cu un copil bolnav langa tine...dar, macar incearca!
Curaj si multa sanatate, caci mai ai putin...

[maraioana]

Am tot stat cu masca, dar se pare ca degeaba, ca tot i-am dat-o inapoi.Iar de odihnit, nu ma pot odihni nici din cauza mea, ca tusesc intr-una si am nasul infundat.

[maraioana]

Incep sa nu mai fac fata cu toate obligatiile. Ma simt depasita de probleme, de treburi, de ganduri...de tot.Nici macar nu se termina o probleme si apare alta. Se aduna toate stiva si nu mai stiu cum sa ma impart in toate directiile. Si, inchipuire sau nu, simt nemultumire la cei din jur fata de neputinta si performantele mele din ultima vreme.
La inceputul sarcinii imi propusesem sa intru in concediu prenatal incepand cu 15 mai, dar am amanat acesta data pentru 1 iunie. Acum consider ca nu trebuia sa fac asta, ci sa ascult de impulsul initial.
Saptamana pe care o mai am de petrecut la sevici se anunta grea si stresanta. As da orice sa ma culc duminica seara si sa ma trezesc pe 1 iunie cand imi incepe concediul. Pentru ca nu mai pot. Daca nu ma plang la toata lumea , asta nu inseamna ca imi e si foarte bine. Fac eforturi sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa ma tarasc pana la servici si acolo sa fac fata peste orele de program.
Daca nu te protejezi singur, nu are nimeni compasiune, sau grija de tine. Fiecare isi vede interesul. Si asa ar fi trebuit sa fac si eu. Pana la urma ce imi pasa mie ca sefa nu are oameni care sa ii termine ei proiectele? Ca nu imi ridica statuie nimeni ca merg eu la servici pana in ultima clipa, sa ma moseasca colegii pe acolo.

[mary_lou]

Mara cand cununi, sau ai cununat deja? Ma uit la ticker si ai 34 sapatamani ziceai ceva de sapatamana 36 sau am io gargauni care nu ma lasa sa judec?!
Sa faci o pozica special pt noi ok, sa vedem nasica cu burtica!

[jo_ana]

Mara, acum fiecare isi stie cel mai bine problemele cu care se confrunta. Daca ai hotarat ca e mai bine sa mergi la serviciu, foarte bine: cu siguranta ai avut tu motivele tale! Asa ca, incearca sa nu te consumi pentru iesiri de-ale colegilor sau sefilor...incearca sa-ti mentii o stare de calm, indiferent de ce se intampla la serviciu.
Cei mai importanti sunteti voi: mami, copii, tati - adica familia. Serviciul - calea prin care iti asiguri binele din familie.
Te pup si-ti doresc multa putere!

[maraioana]

Multumesc de incurajari, fetelor!

De cununat, voi cununa in acest week-end, adica pe 3 iunie.
Si bineinteles ca voi pune poze.

[jo_ana]

Mara, cu sau fara poze vrem si noi sa stim cum te simti!
Pupici si sanatate!