Am inceput sa-mi pierd rabdarea...

[nituicalucian]

sunt mama de baiat si pe noi ne apuca urletul din orice...dar avem un remediu ii explic daca intelege bine daca nu...ilinchid in dormitor il las sa urle ,,,,,,se relaxeaza si totul e k apoi .......dar trebuie sa aveti tarie de caracter........ .cred ca si noi suntem vinovate de urletele lor ...daca ne vad ca urlam ...urla si ei...sunt niste papagali ...............................de aceea nu urlu deloc si il inchid in dormitor

[OANA-B]

il inchizi in dormitor si se relaxeaza?? eu de doua ori am incercat faza asta, dar nu era vorba de nici o relaxare, din contra, urla si mai tare........asa ca am renuntat. nu vreau sa ramana cu sechele din cauza asta.

[oanadd]

eu nu o inchid in dormitor, ca nu vreau sa ii inchid usa. o tarasc la ea in camera si o pun langa pat, in picioare. ca si cum acolo ar fi locul de pedeapsa. si daca vine inapoi tip la ea sa treaca imediat de unde a plecat. desi nu ma asteptam sa mearga sa stiti ca la mine a functionat. asa am dezvatat-o de scuipatul mancarii din gura. de fiecare data cand scuipa mancarea din gura... la ea in camera cu dojenile de rigoare. sper sa am acelasi succes si cu tipatul, cand nu i se face pe plac.

[rodika]

Conteaza foarte mult starea de spirit a mamei...
Sa va spun povestea mea?Eu am 2 copii,iar difernta de varsta dintre ei e foarte mica.Eu sunt singura aici,doar eu si sotul,el (logic)munceste,deci nu ma ajuta mai deloc.Copiii sunt nascuti aici, nu am vrut sa plec in tara,sa nasc acolo,si nici sa las vreunul in grija mamei sau a soacei...In fine,am hotarat sa le ducem pe toate doar noi ...Cand s-a nascut cel mic,celalalt avea un an si 9 luni,era mic si el,gelos,fireste,cel mic nu dormea noapte,eram chiauna a doua zi,dar imi impuneam eu sa fiu calma,si-mi aduceam aminte de vb-mamei"nu ei te-au pus sa-i aduci pe lume,acum tre sa ai grija de ei ca de ochii tai din cap,fii calma,ai nervi ,fumezi o tigara,nu tre sa tzipi la ei ,sau sa-l certi pe cel mare,caci te va ura,tu oricum ii dai atentie mai multa celui mic,nu-l certa pe cel mare!"Cel mare,pana pe la 2 ani jumate era foarte rau,cand mergeam in parc alergam dupa el cu cel mic in brate...Erau fete care imi ziceau sa-l mai ating,ca e maricel de acum...
Fetelor,ma credeti ca nu i-am atins?Acum cel mare e cuminte,ma intreaba "mami pot sa...?"sau ma avertizeaza cand cel mic face nebunii.Bineanteles,nu sunt chiar sfinti,fac si ei nebunii,caci sunt baieti, dar cand ii vad cum isi cer scuze si promit ca nu mai fac,parca-mi creste inima.Cel mare plange uneori"mami n-am vrut sa sparg cana,iarta-ma".
Ce-a fost cel mai greu a trecut,Sebi merge la gradi pana la 4in fine,reusesc sa ma organizez astfel incat sa-i scot si pe ei afara in fiecare zi cate 3 ore,ii aduc in casa rupti de foame si obositi,dorm neantorsi....si uite asa a mai trecut o zi...
Va pup si va doresc sa aveti multa rabdare "nu ei v-au spus sa-i aduceti pe lume!"

[ileanacocias]

dragelor am gasit site-ul asta de la o prietena si cred ca o sa descoperiti ca e minunat sa ne vedem bebelusii in toata splendoarea lor
http://activefit.pampers.com/ro_RO/home.php
multa dragoste

[Aralda]

Lexxie a scris: Al meu sot nu a reusit sa se obisnuiasca cu noua calitate de tata, asa ca acum suntem pe cale sa divortam.
Si mie imi pare rau prin ce treci ; spune-mi, te rog, in ce sens nu a reusit sa se obisnuiasca? Eu iti descriu un comportament posibil, iar tu poti sa ma aprobi sau nu.
Deci: 1) isi ignora (zile si luni) copilul si numai cand e foarte bine dispus isi aminteste ca-l mai are?
2) sta prea mult la serviciu si cand vine acasa e mai intotdeauna obosit si n-are chef de nimic, nici macar sa va salute sau sa va pupe pe amandoi?
3) e nervos tot timpul si cu chef de harta?
4) daca-l rog sa faca ceva pt. cel mic, te bombane la nesfarsit ca el aduce bani in casa si n-ar trebui sa mai faca nimic altceva?
Cred ca o parte din problemele noastre, de mamici nervoase, iritabile, si lipsite de asa-zis rabdarea fara sfarsit de care cei mici au nevoie , se datoreaza si jumatatii noastre de cuplu [dual] ; "a nuestra medida naranja", care jumatate nu intelege mai nimic din problemele si necazurile cu care ne confruntam zi de zi. Am vrut de un milion de ori sa divortez si pasul nu e greu de facut, faci niste acte, le legalizezi, platesti o taxa (in jur de 70 Ron) si duci dosarul la judecatoria sectorului pe raza caruia vietuiesti; dar de fiecare data, simtind snapanica mea de jumatate ca deja mi-a ajuns cutitul la os prin comportamentul lui, facea ce facea si iar imi trecea o perioada. Chestia e ca nu ma mai pot ocupa de el (de sot) ca inainte de nastera copilului, dec!, baiatul mamei, cand ii acordam intreaga mea atentie si grija; inca nu s-a obisnuit nici el sa fie pus pe plan secund sau sa fie uitat de-a dreptul, fiindca sunt coplesita de treburi si nu am decat rareori un moment de respiro pentru mine . Si eu cred ca inca "stimatul" meu consort nu s-a maturizat si nu-si asuma cum trebuie rolul de tata. De exemplu, in rarerele dati cand e disponibil, daca mergem in parcul de agrement, cu bicicletele, eu il duc pe asta micul la nisip unde ii place lui sa se murdareasca de sus pana jos, iar el, taticul, in loc sa stea cu el sa-l ajute sa fie mai curajos, nu atat de fricos, cand se catara pe scarile alea ca sa ajunga la un tobogan sau la un leagan; el ce credeti ca face? Dispare ca magarul in ceata, deoarece imi spune ca n-are chef sa stea cu noi si cu mine si cu copilul la nisip deoarece e prea cald (!), e prea murdar, prea mult nisip(!) etc si se duce sa dea el niste ture cu bicicleta, ca d-aia am iesit: pentru placerea lui, nu pentru a copilului...!!!!

[ninne]

Iata k au trecut aproape 6 luni de cand am deschis subiectul asta. Intre timp am reinceput serviciul, i-am gasit o bona lui Alex si deja ma simt mai bine. Nu ma mai rastesc la el cu una, cu doua. Se pare k de fapt asta-mi lipsea: activitatea! Mi-e bine si sper sa fie la fel si mai departe. Sunt totusi f obosita, dar este totusi o altfel de oboseala.

[maximciuc]

Eu cred ca cea mai adevarata treaba e cea cu pastrarea calmului, chiar si numai de ochii, mintea si sufletul copilului, atunci cand nu se poate de adevaratelea... FUNCTIONEAZA! Ii trece si lui mai repede, ba chiar devine, din senin vesel, ei nu chiar de fiecare data. Dar Ada, atunci cand nu vede la mine nici urma de nerv, se linisteste. Intotdeauna, chiar daca dureaza uneori mai mult. Daca vede ca nu izbucnesc si nu strig nici cand se arunca pe jos, ci ii vorbesc frumos, ca si atunci cand ne iubim sau ne jucam, ii trece.

[PolianaSovar]

OOofff ce va mai plingeti si voi ca nu are cine va ajuta.Eu inteleg si aveti oarece dreptate.Da' ia ascultati aici : pe mine are cine ma ajuta..stam cu soacramea...dar mai bine nu m-ar mai ajuta.Nu ma enerveaza copilul cit ma enerveaza ea si metodele ei idioate.La ea copilul nu are alta problema decit sa manince.Si cu fiul ei(sotul meu)face la fel.Nu conteaza ce alte probleme sau stresuri poate avea omul..mincare sa fie.Si e in stare sa-i dea si lu' fi'su mincarea dumicata numai sa manince.Asa mi-a terorizat copilul cu mincarea , ca din ora in ora i se nazarea ca copilul trebuie sa manince si venea sa-i indese pe git.Voia nu voia...nu conta.Plus ca nici cu curatenia nu prea imi place..mai e si senila si trebuie sa stau dupa ea ca lasa cutitele la indemina copilului , tigaile cu ulei , medicamentele ei (si are o tona)...nu stie decit ca catelul lasa microbi (avem un cutzu - vaccinat , tot in regula , cel mai bun prieten al copilului)- asa este , dar nu mai multi decit lasa ea.Nu stie cum se intretine o baie curata , cica face economie de detergent de vase si de apa calda..deci nu vreti sa vedeti cum spalam vasele de 2 ori ...asa ca ce ziceti? Nu mai bine aveti voi grija de un copil - ca macar e al vostru si e normal sa-l ingrijiti voi , decit sa chemi un ajutor si sa constati ca trebuie sa ai grija si de ala mai mult decit de bebe?

[MihaelaStoiciuc]

Ai dreptate, dar ... Trebuie gasita o cale de mijloc. Eu le inteleg perfect pe fete - chiar am scris un articol despre depresia post-partum. I-a trebuit mult si sotului meu sa inteleaga prin ce trec. Mi-am luat o bona la 10 luni si m-am apucat si de alte activitati care sa-mi faca placere... Mi-a luat mult timp sa-mi revin. Si cand ma gandesc ca peste o saptamana incep serviciul...