Stim sa iertam?

[lili_ang]

Si mie mi s-a intamplat ce zici tu alovel! Daca imi pica o persoana pe invers, ulterior chiar daca greseste foarte putin fata de mine, o iert mult mai greu!
Dar, la modul cel mai sincer, cand ati iertat, ati iertat de tot? Adica aveti puterea nici macar sa nu mai amintiti de faza in sine? Sau doar spunem Te iert dar in adancul sufletului inca mai avem "un cui"?

[suzana_vladoiu]

Pai sincera sa fiu depinde de persoana! Daca nu m-a afectat foarte tare uit instantaneu! Dar daca m-a afectat si m-a atacat personal desi zic ca uit recunosc ca am un cui! Exemplul concludent este soacra mea!

[LIBRA]

Felicitari, Lili pt. acest subiect!
A avea puterea sa ierti este un mare lucru iar felul in care putem trece peste ceva care ne-a deranjat, spune foarte multe depre noi.
Am trecut, pina acum, prin 3 experiente neplacute [v] cu niste foste prietene pe care, in prezent le consider simple cunostinte, intrucit relatia noastra s-a racit de tot. Eu sint genul de om care-si da si camasa de pe el intr-o relatie de prietenie. Insa innebunesc in momentul in care observ ca se profita la maxim de pe urma tolerantei mele si a bunului simt de care stiu sa dau dovada in orice moment. Astfel, ca sa nu lungesc vorba, vreau sa va spun ca eu, personal, nu iert persoanele pt. care, la un moment dat m-am sacrificat cu multe, pt. a le fi lor bine si nici nu uit ce mi-au facut sau ce mi-au zis. Relatia mea cu ele nu s-a inchis prin cearta, scandal, etc., ci pur si simplu am stiut sa dau de inteles ca nu mai imi doresc mentinerea unei agonii.
In alte situatii, insa, daca nu sint prea afectata si daca nu este vorba de ceva f.grav, iert foarte usor si trec foarte repede peste incident. Eu sint foarte toleranta, dar am si limite. Am niste principii peste care nu-mi place sa trec, de obicei si reusesc cu brio sa-mi mentin echilbrul in multe situatii(deh, sint Balanta )
Ar mai fi multe de zis, insa cu o alta ocazie...

[ralucaolga]

Ca sa ierti cu adevarat si sa uiti cu adevarat raul facut de altii, trebuie sa fii sfant. Oamenii nu stiu sa ierte si nici sa uite raul. Uita in schimb imediat binele facut de altii....dar asta e alta poveste. Pentru anumite chestii, eu nu imi pot ierta de tot o persoana foarte apropiata, ruda de sange. Si gresesc ingrozitor. Eu cum sa fiu iertata la randul meu daca nu stiu sa iert? Si ma straduiesc, dar imi vine in minte povestea si iar ma gandesc ca uite ce mi-a facut...si ma invart in cerc. Trebuie sa devenim mult mai buni ca sa stim sa iertam si sa uitam. Cu adevarat.

[ramonaco]

Greu de vorbit despre asta...In principiu,cu persoanele apropiate...in 5 min imi trece supararea...dar sunt unii oameni care parca ma enerveaza si cand respira...(noroc ca nu sunt multi...vreo 2)Ii evit cat pot de mult...pt ca ma enerveaza si vocea in telefon...daramite cand chiar vor sa ma enerveze .
Imi fac tot felul de reprosuri ca nu sunt iertatoare vis-a vis de aceste persoane si imi propun de fiecare data sa fac acest sacrificiu de a fi ingaduitoare...Rezultatul:nu pot!ma enerveaza!sa ma lase in pace!
Oricum ,traiesc cu speranta ca poate intr-o zi voi deveni mai inteleapta sau mai nesimtita ca sa pot sa trec cu usurinta peste rautatile lor.

[andrushca]

E normal sa iertam oamenii in "grade diferite"..asa cum spuneau Alovel si Lili-ang...explicatia e simpla: aceptam oamenii mai mult sau mai putin...in consecinta...suntem gata sa ii taxam la sange pe cei pe care nu ii acceptam si sa trecem cu vederea diverse celor pe care ii placem!
Cat despre mine, uit/iert repede pentru ca cei pentru care sufar sau care ma deranjeaza cu adevarat sunt putini!

[gabi-cta]

Sunt de acord cu alovel si am patit ca libra. Iar suzana are dreptate: un cui ramane, de cele mai multe ori. Din pacate!