intepaturi la ovarul drept, durere

[nictatiana]

Cu greu l-am convins sa revina asupra deciziei...( cu despartirea noastra) asa ca mi-e teama ca nu m-ar mai ierta daca il mai sacai..
Stiu ca sunt slaba, nici eu nu ma mai recunosc..
Ai dreptate.. niciodata nu voi mai fi la fel dupa ce-mi face acum...... nu cred ca am sa uit.. pot doar sa ma prefac.....
Sunt ferm convinsa ca nu ma iubeste cu adevarat... nu am sa stiu niciodata cum de s-a intamplat asta......
Credeam ca sunt cea mai fericita femeie din lume.....
nu mai pot nici sa scriu...
Mi-a spus medicul "iminenta de avort"... adica s-a desprins putin....s-a vazut la eco... mi-a aratat si mie..... Si asta ar insemna sa stau in pat sa nu ma mai supar. Cel mai tare mi-e teama ca daca insist..... raman singura si e posibil sa pierd si copilul... si nu as rezolva nimic...
poate va vrea alta data sa facem altul... nu stiu... poate ca va vedea in timp ca eu sufar..... si va lua el singur decizia asta..
Culmea e ca maine... E ZIUA LUI DE NASTERE......( a sotului)... si ....nu vrea sa amanam..
pur si simplu nu mai are rost...
Nu mai conteaza.....a reusit deja sa ma omoare putin......
Poate ca in timp o sa-mi treaca... nu stiu acum..

[lvero2004]

cred ca e bine sa mai ai o discutie serioasa cu el si sa-l lasati pe dumnezeu sa hotarasca,pt ca daca acest copil trebuie sa traiasca, va trai
la urma urmei sotul e cel care te-a lasat insarcinata, nu e vina ta, si copilul nu e numai al tau, ca sa scapi de el, ci e si al lui si ar trebui sa se gandeasca bine
nu te mai stresa si stai linistita, roaga-te la dumnezeu sa te ajute si gandeste-te ca ai un ingeras de care trebuie sa ai grija

eu cred ca sotul tau e foarte speriat pt ca probabil financiar nu e situatia prea roz, dar in adancul sufletului si pe el il doare
trebuie sa ai o discutie ca de la suflet la suflet fara sa va mai ganditi la bani ci doar la copilasul vostru si la cat de mult va iubiti -iar dac va iubiti veti putea sa rezolvati orice obstacol pt a avea o familie fericita si pt a pastra copilasul
la urma urmei, trebuie sa te gandesti tu ce-ti doresti cel mai mult? la tine nu se gandeste nimeni?
curaj si sa stii ca as vrea sa aud ca te-ai hotarat sa fii mamica si ca nu faci o mare tampenie!iti tin pumnii!

[iulia-raluca]

Parerea mea ca nu trebuie sa renunti asa usor la bebe. E o viata pe care tu ti-o doresti. Probabil sotul tau numai te santajeaza cu divortul. Nu cred ca s-ar desparti asa usor de tine mai ales ca mai aveti un copil impreuna. Poate e influentat de familie, mai ales ca ziceai ca si parintii tai te sfatuiesc sa scapi de "problema". Nu merita sa renunti la copilasul tau din cauza celorlalti. Cine stie cat timp o sa regreti apoi.

[nictatiana]

Ieri eram cea mai nefericita.....
Am incercat sa-l conving dimineata.. si mi-a repetat ca trebuie sa conteze si alegerea lui...... si ca ma iubeste si vrea sa ne fie bine...
Am lasat copilul la o vecina si am plecat.........
Cand am ajuns in fata cabinetului..... m-a sunat mama sa-mi spuna sa merg in spital nu la cabinet particular... ptr ca eu am o spasmofilie interna.. si e fff periculoasa... si trebuie sa fie pregatiti cu perfuzii etc... Eu i-am spus ca daca mai aman eu fug si gata!!! Nu ma mai intereseaza ce vrea "EL" sau altii....
Al meu sot ion loc sa parcheze, a intors masina si a luat-o spre casa. Mi-a cerut mobilul si asunat sa anunte ca nu mai venim......
Am intrebat daca ..mergem alta data... si azis" NU mai mergem nicaieri!"
Asa ca si eu si bebe suntem ok... si suntem acasa.....
Am tacut chitic si nu am mai facut galagie ca probabil ii trebuie si lui timp....
Inca sunt suparata ptr tot ce mi-a facut.... si ma gandesc ca a vrut si sa ma pedepseasca.......ca eu am zis prima data de divort... si cu siguranta alta data nu am sa mai glumesc cu asta.......ca e posibil sa o ia in serios si sa nu mai revina asupra deciziei..
Nu vb deloc de bebele din burtica.. dar mi-a zis sa nu depun efort si sa merg si al un cardiolog ca de luni de zile ma inteapa inima..... si nu-mi mai trece.
Mi-a mai spus ca el se gandeste sa-mi fie bine mie.....si atat!
Si cica sa am si eu rabdare ca lucrurile se rezolva in timp....
Azi e la un targ... ca-si cauta alta masina....cica una mai buna care sa porneasca in ianuarie cand ar trebui sa alergam la maternitate..
ATAT!


Eu a ramas sa astept pana la sf lunii astea cand merg din nou la eco.. sa vad daca are inimioara bebe si s-a prins la loc..... ca medicul avea ceva dubii. Mi-a dat tratament cu Utrogestan.. pe jos, si NO_SPA si niste vitamine prenatale.....
De cateva ori am gasit cate o picatura minuscula rozalie.. dar cred ca de atata stres si plans... si poate ca se rezolva in timp....
Va pup si tineti-mi pumnii!!!!!

[maraioana]

Poate i-a venit mintea la cap!
Stateam sa ma gandesc in timp ce citeam ultimele noutati si simteam cum ma apuca revolta.
Ai spus undeva ca mai mult tu ai incercat din greu sa faci al doilea copil. Adica el nu l-a vrut de la inceput? Atunci, o parte din vina intamplarilor pe care ni le-ai povestit iti apartine. Sperai sa-l induiosezi cu vestea unei noi sarcini? La unii barbati pur si simplu chestia asta nu merge. Ba mai rau ii intoarce impotriva ta. Iar mie imi place sa cred ca noi, femeile, suntem destul de sirete sa ii convingem sa faca ce vrem noi, oricat timp ne-ar lua ...dar sa-i convingem inainte de a trece la treaba, pentru ca asa avem o cooperare "fructuoasa". Si eu am trecut prin asta. Sotul meu isi dorea inca un copil...dar poate nu chiar acum, zicea el. Am tot tras eu de el, dar am vazut ca nu merge cu forta, asa ca m-am regrupat putin si am adoptat alta tactica. Nu la-m mai rugat sa facem inca unul, dar nu am pierdut nici un moment sa-i arat ce bine e sa ai un frate. Pana a inceput sa zica el ca poate e timpul sa avem inca un copil. Am facut si eu un pic pe nebuna...ca poate mai stam un pic, ca nu e momentul...Pana la urma e convins si tare mandru ca a fost asa de destept ca pana la urma m-a convins. N-are decat sa creada ce vrea, dar important e ca de cand am anuntat sarcina e nebun de fericire si de nerabdare sa aiba 2 baieti.
A doua chestie ma revolta foarte tare: cum adica sa te santajeze si sa se poarte asa? Pai tu ai mai stat la discutii, in loc sa-i pui bagajul la usa? Ai grija sa nu iti reproseze dupa toate aste toate astea toata viata...mai mult, sa refuze sa te ajute cu copiii, zicand ca tu la-i vrut ,tu sa ai grija si sa te descurci singura. Ia mai pune si tu conditii, nu sta sa fi dusa de colo colo precum mielul la taiere.
Iar mamei tale si cu atat mai mult unchiului (ce drept are el?) spunele sa-si vada de viata lor amarata, iar daca nu pot sa-si tina gura, atunci sa nu te mai caute deloc.
Chiar nu se poate sa te lasi tratata astfel.
Mult curaj!

[nictatiana]

Pai am crezut ca vrea... ca doar si-a dat silinta mai sa-l faca... nu am ramas din greseala..
Deci, pur si simplu dimineat...a intarziat la serviciu spunand ca .." hai sa facem bebe!"..... Si eu i-am spus ca daca am ramas fara job.. poate nu am ramas inca.. si sa ne protejam.. si el a zis ca " nu un job ne schimba planurile!"
si culmea...saecina mea e mai mica decat am crezut.. deci am ramas dupa.. demisie.. imediat..
Cum sa cred cda nu a vrut???
Am pastrat patutul hainutele de la cel mic???
I-a spus tatalui sau ca vom fi 4......
Apoi s-a razgandit.. s-a tot gandit..
Adta a fost situatia.. si eu am ramas masca!!!
Cred ca intrat in panica gandindu-se la greutati... sau cum a motivat in final....... i-a fost frica sa nu patesc veva gandindu-se la ce am trecut la primul copil..
Am ramas cu dureri si operatii pana vara trecuta.. am trecut prin multe.
Amandoi ne-am gandit ca inca un copil.. ar rezolva poate probleme produse de primul... asa a crezut si Bogdan Marinescu de la Giulesti c ael s-a ocupat de mine si mi-a ridicat uterul etc..
Acum astept sa vad ce va fi..
NU! NU AM VRUT SA_L INDUIOSEZ CU SARCINA!!!
Am vrut amandoi. si el s-a razgandit..
Nu e corect.. asa cred eu..

[maraioana]

Pai daca a fost asa, atunci chiar ai tot dreptul sa-l pui cu botul pe labe. Ce esti tu? Hopa- Mitica?

[DRIANA]

Tatiana, eu cred ca sotul tau a trecut printr-o..pasa mai proasta, sa zic asa...important este ca s-a trezit la timp. Acum evita sa vorbeasca despre bb...dar va vorbi. Este felul lui de a se incapatana sa nu recunoasca ca a gresit, ca a ezitat...poate ii este rusine de ceea ce a gandit. Tu stai linistita si o sa vezi ca lucrurile se aseaza de la sine! Crezi ca faza cu locul de parcare era un motiv suficient pentru a te opri sa renunti la bebelush? A fost doar un pretext...probabil!
Pentru tine:

[nictatiana]

sper sa fie totul ok... si sa nu ma mai gandesc la ce mi-a facut......dar e greu sa uit.
M-am purtat frumos cu el ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.. ptr ca sunt toate inca.."proaspete".
Daca scap bine si eu si bebe din povestea asta...sper sa nu-i para rau niciodata ca a hotarat sa se intoarca.
Eu sunt optimista.... trebuie sa rasara soarele si pe strada mea!
Am inceput sa am si eu greturi...... si sa simt ceva in burtica jos... ca o apasare pe vezica. Simt si tendoanele alea de la uter... ca ma trag... dar mi-e frica sa ma mai si plang.. astept sa se obisnuiasca si "el" cu situatia de viitor tatic... si cu o mamica insarcinata.....

[nictatiana]

Cred ca ghinionul sta scai dupa mine!!!!!!
M-am trezit dimineata...... cu sange pe haine..... nu fff mult... cam cat o pata cat 2 monezi.....statut!!!
azi noapte am avut dureri mari de tot de burta.. si pe partea dreapta......
Stau cuminte si-mi iau tratamentul...in continuare... desi nici nu mai stiu daca are rost......
Merg vineri seara la medic... sa vada daca mai e acolo...
Oricum eu nici nu stiu cum e sa pierzi o sarcina.. asa de la sine? ce se intampla.......Eu am avut desprindere de placenta.. eram in spital atunci si m-au curatat pe loc.. ca aveam hemoragie mare. Asta se intampla inainte sa-l fac pe Andrei.
Banuiesc ca daca l-am pierdut se elimina cumva sau... curge mai mult sange????
UFFF! Cand credeam ca se rezolva si la mine prb!!!
Nu pot merge pana vineri....... ca azi sotul merge sa faca acte la noua masina.... ploua cu galeata.... si ma gandesc ca daca nu sangerez asa rau... nu mor pana a tunci nu??
Oare se poate ca totusi sa ramana si bebe??