clipe de viata

[oare]

ei...oricand e binevenit un LA MULTI ANI!

[oare]

tot vreau de cateva zile sa povestesc despre cele mai impotrante doua intalniri din viata mea.
voi incepe cu Sanziana...
am avut o sarcina usoara, cu exceptia starilor de voma din primele 3 luni. pana in luna a saptea am mers doar la medicul de familie. aveam un regim alimentar foarte sanatos (fructe si legume, gratare) si faceam multa miscare. m-am gandit sa merg la ginecolog in ideea de a avea pe cineva la care sa apelez in caz de ceva. nici nu ma gandeam sa nasc prin cezariana. dr s-a uitat cam ciudat la mine dar m-a consultat. totul era ok. mi-a recomandat o ecografie si la revedere. eu am facut ecografia dar am mai vizitat-o pe dr cu 2 saptamani inainte sa nasc. desi eram programata la 4, am asteptat pana la 7 sa intru in cabinet...era pretul pe care il plateam pt ca nu cotizasem in decursul celor noua luni. si nu se terminase...m-a mai si certat ca ecografia era prea veche si ea nu putea sti in ce pozitie se afla copilul...de parca bunica-mea tot avea ecografia langa ea cand nastea acasa. am plecat de acolo plangand si hotarata sa nu-i onorez invitatia de a ma prezenta la spital, peste 2saptamani, cand urma sa fie de garda (pt cezariana!). pe 26 octombrie, seara, pe la 11, mi s-a rupt apa. foarte calma, cu bagajelul pregatit, l-am trezit pe Dragos si am plecat la spital. era un frig ingrozitor in sala de nasteri. durerile erau din ce in ce mai puternice iar moasa imi spunea (atunci cand binevoia sa treaca sa ma vada) ca mai am putin si nasc. putinul asta a durat pana pe la 12 a doua zi, cand D-na dr. Mataca a intrat in sala de nasteri...m-a consultat si m-a trimis urgent in sala de operatie. dupa mai bine de 12 ore de travaliu aveam dilatatia f mica iar moasa (care avea ceva experienta la activ si ,,ceva,,in buzunar) habar nu avea! nu mi s-a facut anestezie totala, asa ca mai prindeam cate ceva. dar oboseala adunata pe timpul noptii isi spunea cuvantul. nu mi-au aratat-o atunci pe Sanziana si, la insistentele lui Dragos (care o vazuse inaintea mea) mi-au adus-o o clipa la reanimare...abia am zarit-o. a doua zi insa a urmat adevarata intalnire. dupa mine mai nascuse o mamica, tot prin cezariana, si fetitele noastre erau in acelasi salon. cand am intrat m-am dus direct la Sanziana! stiam ca EA era a mea! nu aveam cum sa le vad pentru ca erau foarte bine infofolite in niste paturi rosii, groase. in salon cred ca erau 10 grade...tocmai in noaptea aia venise iarna si nu dadusera drumul la caldura in spital. era superba! avea un ten perfect si ochii albastri...si i-au ramas asa. dupa ce ne-a adus tati caloriferul electric, o infasam si o desfasam iar pentru a-i numara degetele de la maini si de la picioare

[oare]

...a urmat o saptamana in care am invatat sa ne cunoastem...si era tare frumos. tati venea in fiecare zi la noi si, daca era nevoie, il trimitea repede pe nanul sa ne aduca ce ne trebuia. cu toate ca mergea la serviciu si mai avea si un alt job, a reusit sa ne aranjeze si camera. nu am aranjat-o inainte din cauza bunicilor, care spuneau ca nu e bine. Sanziana era cuminte: manca si dormea. eu facusem rani la sani dar m-am incapatanat sa alaptez...si am reusit: un an si doua luni.
si am uitat sa spun: am mers la serviciu pana in ultima zi! Dragos imi spunea ca o sa nasc pe viaductul de la gara (uneori il traversam pe jos pt ca nu aveam nici un alt mijloc de transport).
tare incoerenta mai sunt! dar sunt atatea de povestit!

[jo_ana]

Din ce citesc in jurnalul tau, am impresia ca si pentru tine maternitatea a fost/este un eveniment foarte important. UNIC si MINUNAT!
Intr-adevar, fetitza ta cea mare este foarte frumoasa, iar surioara ei este un bebe superb (are un cap foarte frumos)!

[ilinca_mioara]

Un gand bun si o imbratisare calda....

Adriana si Irinuca-Alexandra

[jo_ana]

Raspund aici, desi ideea pleaca de la jurnalul meu: deci daca-ti permiti, fa cumva sa-ti vina mintea la cap! Caci fetele au nevoie de o mama plina de energie, zambitoare si vesela. Iar cand ai de facut n-spe mii de chestii...e greu sa fii mereu bine-dispus!
Si inca ceva, atat cea mare, cat si cea mica au nevoie de atentia ta. Cu o bona, ar fi mult mai usor sa petreci timpul echilibrat cu fiecare din ele, fara ca una sa se simta neglijata.
Si eu eram tare circumspecta, ce sa faca o straina in ograda mea, dar ne-am obisnuit una cu alta si e foarte bine asa. Eu nici nu-mi mai vad casa fara tanti Violeta!
Si nu sunt/ n-am fost genul care sa nu stie sa-si organizeze lucrurile in casa sau sa puna mana pe treburile gospodaresti (ma laud eu, caci cine s-o faca? )
Te pup!

[oare]

ma tot gandesc la ce mi-ai spus . deocamdata ma mai descurc. Dragos ma ajuta mai mult decat inainte. ieri a stat cu fetele desi pe la pranz m-a sunat sa ma duc repede sa-l iau de la serviciu pt ca-i era foarte rau. spre seara isi revenise si s-a riscat sa ma trimita la dentist. a zis el si la coafor dar deja mi se parea prea mult, mai ales ca nu aveam programare. ramane pentru maine.

[jo_ana]

Draga mea, iti spun sincer, ceea ce regret cel mai mult legat de cei 2 ani petrecuti acasa cu Ton este faptul ca nu ma puteam bucura de libertatea pe care o aveam din cauza oboselii si lipsei de atentie fata de mine!
Vremurile s-au schimbat: imi amintesc cand eram eu copil ca stateam cateva ore si cu bunica, si cu vecina de peste drum, mai venea o matusa, mai... acum nu mai exista asemenea conditii, asa ca tot mai bine e sa ne menajam, cautand un ajutor! Eu am imbatranit aiurea de cand il am pe Ton, tocmai pentru ca ma consumam mereu. Si pe mine ma ajuta sotul foarte mult, dar tot ma gandesc ca ii ajung stresurile si agitatia de la serviciu! Sa stii ca toti banii din lume nu valoreaza cat sanatatea, linistea si calmul din familie!
Te pup!

[oare]

ce mai dispozitie sufleteasca... Dragos e plecat de duminica la Galati iar eu am ramas cu fetele. ne trezim dimineata si ne pregatim de gradi; plecam toate trei. eu si Maria ne intoarcem acasa pentru ca la 12 sa mergem iar la gradi sa o luam pe Sanzi. de la 5 la 6 avem bazin cu Sanzi; nu am reusit sa ajungem decat luni, marti si vineri, pentru ca intre timp a racit Maria si marti noaptea si miercuri noaptea nu a dormit deloc. ieri, adica joi, am plecat la dr, la deva; cand am ajuns in fata cabinetului a inceput sa ploua torential asa ca am stat 1/2ora in masina; s-a oprit ploaia si am mers la cabinet... intre timp Sanzi a colindat baltile cu pantofii ei cei noi. am mai facut si putina curatenie prin casa, am spalat, am calcat etc. azi, cat a stat Sanzi la bazin, am dat o fuga si pana la farmacie ca sa luam medicamente. ajungem acasa, o debarc pe Maria in premergator si merg sa scot rufele Sanzianei, sa le pun la uscat; am avut grija de prize, intrerupatoare etc dar am uitat de cana cu apa. nu-i nimic! a gasit-o Maria si a tunat-o pe covor in sufragerie si pe hainele ei. schimba copilul, pune hainele la uscat. cand spun si eu ca sunt lesinata si ca vreau sa ma asez un pic in pat...surpriza: Sanziana imi spune ca nu-i adevarat, ca nu sunt lesinata si ca ma prefac; daca-i spun ca nici macar nu mi-a multumit ca am dus-o la bazin imi spune ,,bine, bine, multumesc! acum esti si tu multumita?!''.
sa mai comentez? inutil! poate ca are dreptate!
iar acum vorbesc amandoua: una chiuie iar cealalta povesteste despre clona lui Sammy si face miscari de spioane.
CE BINE E CAND DORM AMANDOUA!

[jo_ana]

Face parte din farmecul vietii, nu?... Uneori, prea punem suflet in totul si ne lasam coplesite de greutati...Dar vin momentele frumoase, pe care tot ele, odraslele noastre ni le ofera si uitam de totul, nu?...
Va pupam!