Salutare!
mami3, stii si tu cum e la primul copil...te solicita, mai ales ca nu ai prea mult habar cu ce se mananca treaba asta
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
.
Despre nasterea mea pot spune acum, judecand la rece, ca a fost usoara. Am fost duminica pe la 12 la spital la control si doctorita mi-a spus ca am ceva dilatare si uterul e usor contractil. Asta insemna ca nu ar mai fi durat mult pana sa se declanseze nasterea, dar ea a hotarat sa ma interneze si sa o provoace. Bun, asa ca am plecat sa-mi iau bagajul, l-am sunat pe sotul meu sa vina de la Tulcea si aproximativ pe la 4 pm ne-am prezentat la spital. Pe la 4.30 am ajuns intr-un salon si doc mi-a pus o pastiluta care sa ma ajute la dilatare. Apoi mi s-au facut un mialgin si o perfuzie cu glucoza, in acelasi scop. In tot timpul asta a stat cu mine verisoara mea care este asistenta la maternitate si care m-a ajutat enorm, din toate punctele de vedere. Pana pe la 7.30-8, nu mai stiu sigur, am stat de povesti cu ea, am mai dat telefoane, m-am uitat pe reviste. Incepusera niste dureri, dar slabe, ignorabile. Apoi a venit doctorita si a constatat ca am dilatare 5 si mi-a rupt membranele. Dupa asta au inceput adevaratele dureri. Am reusit sa trec prin primele contractii cu adevarat dureroase aplicand diverse sfaturi pe care le-am gasit aici pe forum chiar...respiratie, multa plimbare. Aproape ca nu am putut sta jos deloc, ami ales cand au inceput durerile cele mari. Am zis eu ca sunt viteaza, insa in ultima jumatate de ora am si tipat putin. ma speria gandul ca vor urma dureri si mai mari dupa asta, eu stiind din auzite ca nu te dilati instant de la 5 la 10 cm. Deci, ca s-o scurtez, de pe la 8 la 9.30 m-am dilatat aproare complet si la 9.40 am nascut-o pe Maya, cu ceva ajutoare prin jur, era o asistenta care ma impingea pe burta. Partea interesanta este ca dupa ce m-au urcat pe masa eu aproape nu am mai simtit nimic, eram ca anesteziata. Doar o incordare puternica...ele tot imi spuneau sa imping pe durere dar eu nu mai constientizam daca ma doare sau nu. Nu am simtit expulzia. Cand mi-au zis "Gata, a iesit!', mi-am spus "Atat a fost?" Eu ma asteptasem sa dureze mai mult. Restul, se poate banui...o senzatie imensa de relaxare, fericire, telefoane, prima intalnire cu fata care, desi se nascuse cam molesita din cauza mialginului pe care mi-l facusera, era perfecta...fara pete, fara bubute, alba cu ochi negri...ce sa mai zic. Fiecare cioara isi lauda puiul.
Acum suntem acasa si inca mai facem cunostinta. Are program alandala de mese, dar cred ca la toti e asa la inceput. Ma bucur cel putin ca mi-a mai venit laptele, la spital incepusem sa-mi pierd increderea, s-a declansat mai greu.
danielle, sper sa ai nastere usoara si sa fie totul bine.
pup fetele gravidute si mamici. O sa mai intru cand doarme fata.