by MomMaria » Mon Aug 14, 2006 5:38 pm
Draga Dixi,
scuza-ma ca sunt asa directa dar TU ai gresit. Nu pot sa-ti spun clar unde, dar iti explic in dcateva cuvinte si situatia mea.
Eram de 6 ani impreuna (de 2 casatoriti) si a venit pe lume baietelul nostru. Am facut tratamente vre-o 2 ani si ceva k sa-l am, dar cand am ramas insarcinata el parca nu-l mai vroia. Ce sa-ti spun, atunci ai-am zis verde in fata k eu o sa fac acest copil orice s-ar intampla.Vreau sa-ti spun k sotul meu a considerat-o ca o tradare, dar cu timpul a inteles k era momentul sa devin MAMA.
Nu au fost toate roze nici inainte nici dupa, eu consider k pentru a avea o casnicie, trebuie sa lupti si cu bune si cu rele. Nu am cedat NICIODATA. El este plecat 6 zile pe saptamana, rar mai are cate 1 saptamana libera, asta la vre-o 2 luni si ma descurc singura, nu cred k asta este un impeiment in calea casniciei. In primavara m-am facut pneumonie si avenit mama la mine cateva zile. Toti mi-au zis k ar fi bine sa plec cateva zile la tara. Crede-ma k nu am vrut. Aici e casa mea, aici am lucrurile mele, nu as pleca fara el nici-o zi. N-as sta linistita si asta nu k n-as avea incredre in el, nu am vrut pur si simplu.
Iti spun inca o data, tu ai gresit k ai plecat, nu pentru faptul k ar fi trebuit sa se implice si el in cresterea copilului (al meu sot pleaca de langa bb kand face kaki- cica pute, dar pe mine ma distreaza), ci pentru simplul fapt k era acolo langa voi si voi langa el. Alea 5 minute pe zi cand statea cu fetita puteau deveni 1h zi chiar mai mult. Sotul meu cand era bb mic nu statea aproape deloc cu el k nu stia ce sa-i faca, dar acum cand are 2 ani sa-i vezi cum se joaca si cum vb, ti-e mai mare dragul.
Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau acum, poate e prea tarziu, poate nu e totul pierdut, oricum : LUPTA din toata fiinta ta, un copil trebuie sa aiba si MAMA si TATA.
Iti urez multa fericire si sa auzim numai de bine!