by suzana_vladoiu » Tue Apr 05, 2005 2:48 pm
Mai rau este cand exista incompatibilitate si de Rh.
Hematiile pe langa antigenele de grup sanguin A, B sau AB, mai au pe suprafata lor si antigene Rh. Dintre aceste antigene, cel mai important rol pentru clinica il au antigenele Rho sau D.
De exemplu, cand o mama Rh negativa este insarcinata, iar fatul este Rh pozitiv apare incompatibilitatea feto-materna. Adica, organismul mamei sintetizeaza anticorpi impotriva antigenelor Rh pe care le recunoaste ca fiind straine organismului sau. Circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatia materna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnesc niciodata cu sangele matern.
Dar in anumite circumstante patologice sau provocate (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina, avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invazive precum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) aceasta separare este alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, se amesteca cu sangele matern. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile, sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict, anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nu pot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta este ocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh. Daca mama respectiva ramane din nou insarcinata, organismul ei va sintetiza anticorpi antiRh care de aceasta data sunt molecule mici de IgG care traverseaza placenta si trec in sangele fatului unde distrug orice hematie purtatoare de antigene Rh. De aceea se administreaza mamei cu Rh negativ, imunoglobulina anti-D odata in saptamana 28 de amenoree si apoi 72 ore postpartum (aceasta ultima doza se face doar daca copilul este Rh pozitiv).