"O cursa contra cronometru..." -Marie-Rose

[marie-rose]

Ehei fetelor am avut o zi plina si destul de agitata. Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat este ca mi-a venit jumatatea acasa. Apoi am primit un pachetel din Germania de la o matusa, care mi-a trimis 3 costumase pentru si 2 paturici tare dragute. M-am emoptionat peste masura. Va dati seama cum o sa fie cand il voi vedea pe "printisor" in ele? Eu inca nu stiu, dar cred ca ma voi topi definitiv. Deja am intrat in a 37 saptamana... Si iar a inceput o serie de nopti nedormite din cauza mainilor care ma dor... nici nu mai stiu. Nu vreau sa ma gandesc cum va fi cand dupa nastere voi fi oricum vesnic in criza de somn. cred ca daca as putea as dormi in picioare, ca si caii. Va multumesc ca va ganditi si sunteti alaturi de mine si...

[suzana_vladoiu]

Marie, sa vezi ce emotionata vei fi cand il vei vedea pe bebe imbracat in ele!!!!!!!! Si mie mi se pareau super dar cand am vazut-o imbracata m-am emotionat de am plans......... Ei hai ca nu vreau sa te fac sa plangi. Imi pare rau ca nu te poti odihni. Eu cred ca dupa ce vei naste va trebui sa stea cineva cu tine sa te poti odihni, ca asta e important pentru a avea laptic! daca nu poti acum va trebui sa recuperezi cumva.......
Iti tin pumnii, mai ai foarte putin.......

[marie-rose]

Iti multumesc Suzana pentru fiecare cuvant, pentru fiecare imbarbatare. Poate ca nici nu-ti dai seama ce mult conteaza, chiar daca cei din jur sunt alaturi de tine, totusi intelegerea cuiva care este in aceeasi situatie, sau a trecut prin aceeasi experienta ca si tine te face sa simti nu numai ca nu esti singura, dar si ca solidaritatea umana are beneficii inestimabile.
Asa este, mai am destul de putin, dupa parerea mea cam doua saptamani si cateva zile (deja sunt in 37 sapt!). Orice gand, orice activitate are drept reper termenul de "sosire" al lui . Nu stiu de ce, dar nu reusesc sa-mi imaginez nimic dupa data cu pricina. Poate din cauza emotiilor, sau a senzatiei de oarecare teama... Oricat de curajoasa as fi (si la drept cuvant sunt!) totusi e teama de necunoscut si imprevizibil, pe care nu o pot controla.
Mai am sa va impartasesc o bucurie si anume ca sotul meu s-a hotarat sa renunte la fumat, dupa un minim calcul economic. Ieri mi-a spus: "Decat sa bag fum in mine, mai bine cu acei bani platesc rata la un aparat foto digital" Bucuria din punctul asta de vedere e dubla :in primul rand pentru ca face un bine sanatatii lui si in al doilea rand pentru ca stie ca imi doresc tare mult acest lucru, sa-l avem la nasterea lui bebe, ca sa putem surprinde fiecare eveniment, fiecare clipa, fiecare zambet. Pentru el e si o provocare profesionala, mai ales ca de ieri mi-a dat tot felul de detalii si m-a facut sa fiu atat de curioasa ca nu mai pot de nerabdare.
Iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Uite, chiar acum m-a sunat ca a rezolvat cu actele pentru aparat deci urmeaza sa mai asteptam maxim o zi sau doua si-l vom avea acasa.
Apoi ar mai fi o emotie: joi merg la control pentru stabilirea detaliilor. Abia astept, mai ales ca in martie am avut doar control fizic si nu l-am mai vazut pe bebe cum se misca, cum ii bate inimioara.
Emotii, emotii, emotii din toate partile...

[marie-rose]

Iti multumesc Suzana pentru fiecare cuvant, pentru fiecare imbarbatare. Poate ca nici nu-ti dai seama ce mult conteaza, chiar daca cei din jur sunt alaturi de tine, totusi intelegerea cuiva care este in aceeasi situatie, sau a trecut prin aceeasi experienta ca si tine te face sa simti nu numai ca nu esti singura, dar si ca solidaritatea umana are beneficii inestimabile.
Asa este, mai am destul de putin, dupa parerea mea cam doua saptamani si cateva zile (deja sunt in 37 sapt!). Orice gand, orice activitate are drept reper termenul de "sosire" al lui . Nu stiu de ce, dar nu reusesc sa-mi imaginez nimic dupa data cu pricina. Poate din cauza emotiilor, sau a senzatiei de oarecare teama... Oricat de curajoasa as fi (si la drept cuvant sunt!) totusi e teama de necunoscut si imprevizibil, pe care nu o pot controla.
Mai am sa va impartasesc o bucurie si anume ca sotul meu s-a hotarat sa renunte la fumat, dupa un minim calcul economic. Ieri mi-a spus: "Decat sa bag fum in mine, mai bine cu acei bani platesc rata la un aparat foto digital" Bucuria din punctul asta de vedere e dubla :in primul rand pentru ca face un bine sanatatii lui si in al doilea rand pentru ca stie ca imi doresc tare mult acest lucru, sa-l avem la nasterea lui bebe, ca sa putem surprinde fiecare eveniment, fiecare clipa, fiecare zambet. Pentru el e si o provocare profesionala, mai ales ca de ieri mi-a dat tot felul de detalii si m-a facut sa fiu atat de curioasa ca nu mai pot de nerabdare.
Iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Uite, chiar acum m-a sunat ca a rezolvat cu actele pentru aparat deci urmeaza sa mai asteptam maxim o zi sau doua si-l vom avea acasa.
Apoi ar mai fi o emotie: joi merg la control pentru stabilirea detaliilor. Abia astept, mai ales ca in martie am avut doar control fizic si nu l-am mai vazut pe bebe cum se misca, cum ii bate inimioara.
Emotii, emotii, emotii din toate partile...

[danaG]

Marie-rose, esti o draguta. M-ai emotionat si pe mine prin modul tau de a scrie. Felicitari ca ai un sot atat de dragut, ca se gandeste la tine si la bebit mai mult decat la "hoby-urile" lui. Esti in criza de somn de acum?? Si eu ...si am 2 copiii... Nu te speria. Cand o sa-l vezi pe bebe uiti si de somn si de..tot. De cand i-am nascut rad tot timpul: la inceput de "grimasele" lor, apoi de miscarile lor, apoi de cuvintele lor, acum de "realizarile" lor. Pregateste-te!!!! Te asteapta multe bucurii... Un copil e o implinire sufleteasca. Dar in legatura cu somnul...te-ai cam lins pe bot. Iti tin pumnii....

[suzana_vladoiu]

Of, Marie, cat ma bucur ca pot sa te ajut cu o vorba buna, cu o imbarbatare... Si eu sunt destul de curajoasa din fire si tot mi-a fost frica, recunosc, de tot ce mi se va intampla, de necunoscut, de imprevizibil cum spui tu.... Dar totul va trece, asta vei uita cel mai usor, cand il vei vedea pe bebita in bratele tale, cand il vei alapta te vei simti cea mai fericita mama, cea mai fericita femeie. Imi place atat de mult sa traiesc si eu alaturi de gravidutze toate clipele si peripetiile lor, cum nu-ti inchipui... Ma trec niste fiori in clipa asta de nu iti pot spune... Imi face asa o placere de parca as vrea si eu sa mai fiu insarcinata, as vrea si eu sa mai dau nastere unui puisor si sa il pot alapta. Pentru ca dupa cum poate ai citit, eu nu am putut sa o alaptez pe Ioana decat 3 saptamani. Dar ce sa-ti spun, senzatia este de neimaginat, e mirific!!!!!! Te simti in al noualea cer, si vei uita cu siguranta si de somn si de partea asta a sarcinii fara somn si cu dureri, de tot ce se va intampla la nastere...
Sotul tau este tare dragut si va fi un tata iubitor, grijuliu si atent, daca de pe acum face efortul de a cumpara un aparat foto digital. Noi nu am avut decat acum cand Ioana avea 1 an si 1 luna. A facut efortul tati de a cumpara si camera video, dar nu le-am avut atunci la nastere. Ce sa-ti spun, iti tin pumnii stransi si traiesc cu sufletul la gura tot ceea ce povestesti tu aici!
Pupici mari si mici

[marie-rose]

Buna dimineata fetelor!
Desi ... buna este doar dimineata, pentru ca noaptea a fost cu adevarat una de cosmar. De ce ? Durerile de maini, binenteles. Desi am reusit sa adorm foarte tarziu, mai precis dupa 12:00 p.m., cred ca am reusit sa atitpesc cu intermitente maxim o ora si jumatate. Restul am "dormit" doar in sezut, la marginea patului cu o patura pe spate si mainile atarnand pe langa corp, ca sa se faca circulatia sangelui. M-am si plimbat prin casa, am si izbucnit in plans de vreo doua ori, de neputinta si mai mult de oboseala si durere. M-am frectionat intr-una, dar degeaba. Parca aveam niste crengi inghetate in loc de maini. Oricat ma imbarbatez singura, in timpul zilei, unele nopti depasesc pragul meu de suportabilitate fizica si cred mai mult psihica. Asta noapte de exemplu ma gandeam la detinutii politici de alta data, care nu erau lasati sa doarma zeci sau sute de ore in sir, pentru a marturisi lucruri pe care uneori nici nu le-au savarsit. Eu, am stat la marginea patului si n-am putut decat sa-mi arat increderea si dragostea fata de Dumnezeu si mi-am pus speranta in Maria, mama lui Isus sperand sa ma ajute sa ajung cat mai repede in pragul zorilor.
Pe l-am simtit din cand in cand, dar si el mititelul dadea semne de oboseala. Cred ca-si spunea in sinea lui si voia sa-mi transmita si mie: "las' ca nu mai e mult". Asa e, dar tot mai sper sa se mai diminueze suferinta pe masura ce trec zilele.
Poate si din cauza starii emotionale prin care trec, imi vin im minte cateva versuri foarte dragi mie:
"Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista ca genele-nchise."
Sa va fie bine voua, lusilor si copilasilor vostri!

[suzana_vladoiu]

Marie, cat de rau imi pare pentru tine ca nu te poti odihni. Lasa ca mai ai putin, ai sa vezi. E bine ca bebe sa stea acolo cat se poate de mult si sa vina pe lume numai atunci cand ii este sorocul, chiar daca asta inseamna suferinta din partea ta... sa vezi cum vei fi rasplatita pentru aceasta suferinta!!!!!!!!
Iti tin pumnii sa poti sa fii tare sa poti trece usor peste toate durerile!!!!!!!
Fruntea sus mami si gandeste-te ca in curand iti vei tine pruncul in brate si vei uita de toate!!!!!!

[marie-rose]

Iar am avut o noapte aproape alba cu prea multa durere din punctul meu de vedere. Deja simt cum se acumuleaza oboseala. Nu am ce face insa...
Astazi am fost la control. este bine si in plus mi-a spus ca are oasele drepte, ceea ce inseamna ca aportul de calciu e cel adecvat. I-am auzit inimioara si mi-a spus pentru a 4-a oara ca e baietel. Peste doua saptamani voi merge la control, pentru ultima oara si ... daca totul e bine (adica nu se intampla ceva intre timp), in vinerea mare va fi ziua cea mare. Deci ar mai fi trei saptamani.Doamne ajuta!

[lumy]

Uraaaaa!Abia astept!