plang

[tzuntzurica]

Oanadd imi pare rau ptr fetita ta si ptr tine.
La multi ani si sa se faca bine cat mai repede.Sa traiesti si tu sa o cresti.
pentru Bria ..........

[cadbury]

Of, Oana, chiar ca e de plans la chestia cu forumul... Si mie mi se rupe inima ca se intampla asa, dar sa vedem partea buna a lucrurilor, adica orice sut... e un pas inainte...... Important e ca ne-am cunoscut si suntem prietene, ca ne simtim bine impreuna, cu toatele... Asa ca vom ramane alaturi, orice ar fi!

Imi pare rau ca e bolnavioara Bria, Doamne ajuta sa se faca bine cat mai repede, mititica, sa va linistiti amandoua! Te inteleg ca te deprima starea ei, asa sunt si eu cand e ceva cu copilul... Pupicei!

[ilinca_mioara]

Sanatate multa Briutzei - Vrabiutzei!!!
Imi pare rau de tot ce se intampla pe forum, dar mai rau ma simt cand aud de puiutzi bolnaviori.
Mai ales acum, cand sunt mai vulnerabila, ma intristeaza sa aud asa ceva.

Insanatosire grabnica si..multi pupici!

[oanadd]

dragelor, va urez, cu ceva intarziere, rusine mie, LA MULTI ANI pe anul asta, sanatate si mult noroc.
intr-un fel am crezut in faptul ca anul nou si mutarea in noua casa va fi un nou inceput. stiti cum e. schimbi locul, schimbi norocul.
poate s-a schimbat nitel si norocul. cine stie...
bria a crescut mult. este frumoasa, sanatoasa, obraznica ca orice copil energic, poznasa.

noi suntem bine.. azi nu am inspiratie, desi am multe de spus. sunt obosita rau.

[Cami-N]

Oana,ai o minune de copil! Sa fie sanatoasa si tu sa ai putere sa faci tot ce ti-ai propus ! Ai apucat un drum greu dar asa cum te stiu eu acum,sigur vei reusi sa iesi la liman si totul va fi bine! Din experienta mea stiu ca nimik nu se face usor...nimik nu ne pica din cer,trebuie sa luptam pentru fiecare vis,mai mare sau mai marunt...Tu esti o invingatoare si asa vei fi mereu! Mii de pupici si sper sa treci cu bine peste examene...sa ne intalnim la un gratarel...

[DRIANA]

Oana-vecinica mea de cartier, intradevar, Bria s-a facut o frumoasa...semana cu maica-sa!!! Bafta la examene!!!

[oanadd]

va scriu iar, dragele mele prietene.
de data asta nu de bucurie. pentru ca viata e grea, dura, si de cele mai multe ori nedrepata.
tragedia cellyei... m-a intors pe dos rau de tot. am suferit pentru ea enorm. in prima faza, cand am aflat vineri de problema micutului rares, am fost ferm convinsa ca este vorba de un icter mai pronuntat. era convinsa. nu v-am spus niciodata dar eu am tot felul de trairi extra pe care insa nu le pot controla. nu stiu sa le controlez, nu le inteleg. dar ele sunt. am sa va mai spun despre subiectul asta. nu am discutat cu foarte multi. poate am sa va spun voua. revin.

eram ferm convinsa ca nu e nimic adevarat. ca sunt temeri fara temei. griji de mama... avand un trecut in spate, mi s-au parut cat se poate de logice. eu... care doar avusesem neplacuta experienta a sarcinilor pierdute stiu ce inseamna sa pierzi un copil dorit.. nenascut. insa sa il tii in brate, sa-l hranesti, sa-l mirosi...

nu pot rezista. de trei zile in continuu. si ma gandesc.... daca tot soarta lor era sa nu aiba copii, de ce dumnezeu le-a lasat durerea asta? sa-i vada, sa-i iubeasca, sa-i simta, dupa care sa-i ia? indiferent de greselile fiecaruia, nimeni, orice ar fi facut pe lumea asta, nu ar merita asa ceva.

faptul ca eu eram convinsa ca totul va fi bine,ca problema se va rezolva si totul va fi o amintire trecuta, o teama fara rost, m-a facut sa par absolut ridicola in fata realitatii.
doamne cat am plans cand am aflat.

eram la serviciu. am iesit... simteam ca nu am aer. ca totul pentru mine s-a schimbat. era o tampenie. cum sa se schimbe totul pentru mine? EU???? tragedia era a altcuiva. nu a mea.

insa indirect am fost si eu extrem de afectata.
mi-am dat seama ca necazul poate sa ne prinda pe oricare dintre noi oricand. e la fiecare colt. am invatat sa-mi apreciez mai mult copilul. uitasem cat de mult o iubesc pe bria. ce mult inseamna pentru mine. ramasesera doar lucrurile care ma enervau. plansetul ei inutil, tipetele, obrazniciile. acum imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea sau ma intreaba cineva despre ea.

mi-e greu sa accept ca trebuie sa existe astfel de dureri pentru oameni care nu au gresit cu nimic, pentru ca nemernicii ca mine sa poate sa inteleaga ce este important pentru ei. ma simt o nemernica ca nu mai am putere si rabdare sa stau cu copilul meu acasa, sa-l vad cum creste, sa-i vad tampeniile pe care le face. gandesc mult prea material. poate la 20 de ani imi va multumi. dar acum... nu cred ca se simte bine stand cu o femeie pe care nu o cu noaste.

imi este o teama nebuna sa nu i se intample nimic briei. sunt disperata. cu siguranta nu as avea curajul si taria cellyei. as da bir cu fugitii. departe. cat mai departe de realitate. cand a murit tata nu am avut putere sa stau pana la final, la parastas. am plecat acasa. acolo nu era nici o urma a tragediei. eram doar eu si cu adi. totul 'parea' k.

mi-e rusine. nu am avut putere sa o sun pe cornelia . mi-a fost teama. ma gandeam la tot felul de tampenii. desi ea era cea care avea nevoie de taria mea.

eu sunt un om tare. in viata de zi cu zi nu-mi sta nimeni in cale. sunt un adevarat taur. iau viata in piept. nu m-am dat inapoi de la nimic. niciodata.

cellya. daca citesti. iarta-mi lasitatea. iarta-mi neputinta si frica. nu stiu ce m-a apucat.

[oanadd]

azi plang de bucurie. de mult nu am mai facut ceva pentru mine care sa ma bucure si sa ma faca sa ma simt bine. mi-am cumparat laptop. este frumusel, dragutel, merge bine, va scriu acum de la el, dar are o o mare calitate. e al meu.
sunt atatea luni de cand muncesc si-i slugaresc pe altii fara sa ma aleg cu nimic. poate doar cu cateva ore de liniste. a venit vremea sa mai culeg si eu cateva roade. nu?
asta e primul. frumosul meu laptop. va pup fetele

[Anca_Cristina_Manea]

sa il stapanesti sanatoasa si sa ne scrii multe de pe el, Frumosul tau laptop!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[DRIANA]

Sa il stapanesti sanatoasa!!! Si sa ai motive sa plangi numai de bucurie!!!