Ganduri

[raluca_teodora]

Da, iti spun, scuze ca am fost lapidara... Eu as fi fost mai rea... cu el... macar la inceput, daca as fi fost in situatia ta as fi vrut sa il fac putin sa sufere, probabil ca nu i-as fi aratat copila, ... ma rog... ceva sa il doara si pe el, sau i-as fi aratat-o, sa vada cat ii seamana, si apoi i-as fi interzis... nu stiu, ceva de genul... Asta ar fi fost primul impuls, cu siguranta. Cred ca ti-am mai scris undeva (sau doar am vrut?) ca inainte de botez sa il judeci cu mintea si nu cu inima. La asta m-am referit. Dar cu siguranta ca apoi as fi cedat, ca o ... femeie... ce sunt... Judecand situatia acum, la rece si la distanta de moment, zic ca ai procedat corect asa cum ai facut-o tu, mai ales vizavi de Printzi. Ai dat o sansa tatalui ei, nu fostului tau iubit.

La asta m-am referit. Sper ca macar acum am reusit sa ma exprim inteligibil, cu toate ca pic de somn... dar nu cedez!

[ilinca_mioara]

[raluca_teodora]

Somnic usor, frumoaselor!!!

[ilinca_mioara]

[ilinca_mioara]

[alexandramaria]

Nu am mai intrat de multa vreme pe acest forum dar acum nu ma pot abtine sa "tac".
Si eu imi cresc singura minunea,de 4 luni tatal ei s-a mutat de acasa...si iniante tot singura ma ocupam de toate, faptul ca a plecat il resimt ca lipsa lui fizica.....
Daca iti aduci aminte ti-am mai scris mai demult si ti-am spus ca te apreciez enorm pentru curajul tau!
Si eu sunt judecata si condamnata pentru ca am facut un copil in conditiile in care casnicia noastra scartia....si eu sunt condamnata ca nu am luptat si ca nu l-am fortat pe sotul meu sa ramana cu mine. Alexandra este un DAR de la DUmnezeu si faptul ca EL m-a pus la incercare si mi-a dat aceasta responsabilitate inseamna ca sunt puternica si ma pot descurca. stiu, ca si la tine TReasure, ca va veni si ziua in care va fi soare in vietile noastre! nimeni nu a spus ca este usor sa crestem singure un copil, dar avem puterea si ma rog la Dumnezeu sa ne tina sanatoase. si este normal ca avem si caderi, oboseala, singuratatea, deznadejdea...mai apare este normal(si sunt sigura ca momente de cadere au si mamicile care au un sot iubitor langa ele) si atunci avem nevoie sa stim ca cineva este langa noi, fie si virtual, pe un forum de discutii. mai simitm nevoia sa ne plangem, sa ne dorim sa fim intelese si sprijinite cu o vorba de incurajare. suntem oameni, avem o anume afecticivitate, nu putem fi de piatra si sa spunem ca nu ne doare nimic...dar faptul ca trebuie sa facem fata singure unei situatii ne da putere sa merge cu fruntea sus inainte.
lumea, societatea, va judeca mereu ceea ce este altfel decat marea masa....morala lumii va scormoni....DAR...lumea/societtaea nu ma face pe mine fericita...lumea va judeca atunci cand eu sunt vesela..si deasemenea va rade cand sunt trista..asa ca lumea nu conteaza. asa ca LUMEA trebuie sa fim noi....mami, puiul drag..si tati care va veni, sunt sigura.
..felicitari pentru printzi, sa creasca mare si sanatoasa si sa te bucuri la infinit de ea!

[alexandramaria]

Si eu chiar nu ma simt o victima!Dumnezeu da fiecaruia atat cat poate duce...daca mie(si tie) ti-a dat mai mult sau mai greu inseamna ca suntem femei puternice si ne-a acordat toata increderea LUI.
faptul ca mai povestim despre noi, nu inseamna ca ne victimizam, in nici un caz.
viata mea este un pic altfel....si accept lucrul asta.
si inca ceva...decat o relatie/casatorie de convenienta, mai bine asa.

[mary_lou]

De acord cu tine alexandra maria...Eu nu stiu ce insemana sa cresti singura un copil - mai ales sa fie bebe. Eu am un sot intelegator si foarte calm si relatia noastra este una aproape perfecta. Spun aproape perfecta, pentru ca ar fi perfecta daca uneori nu am avea mici discutii in contradictoriu.
Spun ca ai perfecta dreptate, in legatura cu ceea ce simte treasure, dar si ca mie chiar si cu un sot mi-a fost foarte greu dupa ce am nascut si am revenit acasa...in conditiile in care el m-a ajutat neconditionat...
Nu va compatimesc, nici pe tine si nici pe adriana, ci pur si simplu va admir sincer! Eu una nu stiu ce as face daca as fi singura, desi D-zeu nu iti da mai mult decat poti duce!
Oricum, vorba ta: decat o casatorie de convenienta, mai bine fara!
Sunt intr-u totul de acord...Daca Doamne fereste, relatia mea cu sotul meu se va schimba in timp, cu siguranta ca nu as permite ca baietelul nostru sa fie singurul lucru care ne leaga!
O relatie presupune : dragoste, prietenie, intelegere, si poate uneori....un dram de noroc ca sa faca sa dureze toate aceste sentimente mult timp!
Numai bine amandorura.... Sincere sentimente de admiratie pentru curajul si dragostea pt. copii vostri!
Va admir!

[ilinca_mioara]

[Andreea-Corina]

Bravo treasure,fii barbata ,si prietenei ii doresc sa i traiasca poate no fii chiar asa rau.