Ganduri

[ilinca_mioara]

[ankka_es]

Adriana,indiferent care este motivul tristetii tale,incearca sa dai totul uitarii si sa mergi mai departe!...Gafe facem cu totii,important este sa le depasim si sa facem din nou loc zambetului pe chip!...Irinuka vrea sa o vada pe mami mereu zambitoare,nu crezi?!...
P.S. te inteleg perfect,nu stiu de ce ,dar asta simt...
Asta ca sa te inveseleti nitel...Te pup!

[oanadd]

[lilith1]

[mary_lou]

YESSSSSSSSSSSSSSS! poze!
bella molto bella!
da oare io pot sa-i fac singura baita lui octav? mi-e frica ca e prea zglobiu da din picioruse si e foarte agitat, ii place sa auda apa clipocind si de aia... nu stiu cum sa fac cu capusorul si de aia ne ajuta tati!
da daca stau bine si ma gandesc irinuca e un pic ,mai maricica decat octav...
bravo de tine!
vezi ca te descurci de minune! asta ce tot ce conteaza!

[ilinca_mioara]

[raluca_teodora]

Asa cum am mai spus si in alta parte, unul din motivele pentru care revin sa citesc acest forum este jurnalul tau, Adriana. Nu am prea intervenit pana acum, desi am simtit de mai multe ori nevoia sa o fac. Dar mi-am zis "cine sunt eu sa ii dau sfaturi de viata?"
Acum insa, o alta tristete ma face sa vorbesc cu cineva drag. Nu te-am judecat nici un moment, nu te-am criticat nici in gand, cu toate ca, daca as fi fost in locul tau poate procedam altfel, si ma refer la atitudinea ta fata de tatl lui Printzi, nu la altceva, in rest as fi facut la fel ca si tine...
Te-am vazut tot timpul ca pe o femeie extem de puternica, ce stie foarte bine ce vrea de la viata! Si acum ai demostrat din nou acest lucru. Marea ta putere sta in faptul ca poti raspunde cu un zambet luminos tuturor rautatilor si greutatilor!!! Si in ultima perioada cred ca ai avut destule, din ambele. Si in asta consta victoria ta! Eu, cel putin, asa te vad!
Nu vreau sa revin la atacurile josnice din paginile anterioare. Nu vreau sa dau curs unor pseudopsiholoage plictisite, care isi aleg obiect de experiment din lumea virtuala.
M-a bucurat teribil atitudinea ta! Si ma bucur si mai mult ca reusesti sa treci momentele de depresie. Si mie, una, mi-a fost greu, cu toate ca am un sot alaturi, daramite tie... Si sa nu o iei ca pe o compatimire. E doar concluzia unei perioade in care am urmarit constant jurnalul tau. O simpla observatie, daca vrei...

[ilinca_mioara]

[raluca_teodora]

[ilinca_mioara]