Ce parere aveti despre mamele care isi parasesc copiii?

[deniss]

De-a dreptul revoltator!!!!!!!!!!!
Eu cunosc o fat care a ramas insarcinata la 19 ani si pe toata sarcina a spus ca ea o sa dea copilul spre adoptie iar cand a nascut si a vazut ce madrete de ingeras i-a daruit Dumnezeu...a decis sa-l pastreze. Acum copilul are 2 ani si este o frumusete de baietel si ea impreuna cu tatal copilului se bucura de mandretea de langa ei...chiar daca sunt asa tinerei !
Daca se vrea cu adevarat se POATE!

[bren]

Da , e revoltator cand o fiinta omeneasca isi abandoneaza puiul , aceea fiinta mica si neajutorata care ar trebui sa fie ratiunea lor de a trai.Aceste persoane , aparte ca sunt lipsite de orice instinct matern , sunt lipsite de constiinta ,bun simt si ratiune.Pentru ca o persoana care poseda aceste lucruri, nu ar putea sa se desparta de ingerasii pe care ii aduc pe lume.
Cunosc o persoana care tot timpul s-a plans ca parintii nu i-au dat atentie , au batut-o , etc.Acum , cand a ajuns la randul ei mama, se comporta la fel de rau.Pleaca la munca de dimineata pana seara (nu ca ar fi obligata) spunand ca ea are nevoie de independenta.Noapte de noapte copilul ei plangea isteric , pentru ca il batea.Dupa ce i-am spus sotului ei , care lucreaza de noapte, ca voi anunta "protectia copilului" daca mai aud copilul urland in acel fel , nu s-a mai auzit copilul plangand -a incetat sa-l mai bata pentru ca o trezea din somn.Sambata si duminica merge la mare sa se relaxeze , in loc sa.si petreaca un pic de timp cu .La putin timp dupa ce a nascut copilasul mi-a spus ca acum intelege mamele care isi baga copiii in masina de spalat(a fost un caz in Italia).Voi ce credeti , ca aceasta fiinta se poate numi mama?Ar fi inca multe de povestit inca...

[luka07]

sunt intr-adevar de condamnat,dar adevarul e ca nici societatea nu le ajuta cu nimic,sunt derutate,nu stiu la cine sa apeleze,unde sa se duca cu un nou-nascut.Dar si daca m-as pune in pielea uneia,tot nu mi-as abandona copilul.

[MamaTeo]

fetelor,pentru mine "abandon" este un fapt greu de imaginat
am sa va povestesc doua cazuri reale.cunosc persoanele in cauza
primul este despre o verisoara prin alianta,acum are 25 ani.la vremea respectiva avea 18 ani.a ramas insarcinata si parintii ei i-au spus ca nu o primeste acasa cu copilul;in schimb i-a promis ca daca v-a lasa copilul in maternitate o vor tine in facultate si ii vor cumpara un tel mobil.oare atat valoreaza viata acelui bebelus nevinovat?ce credeti ca a facut?bineinteles ca la ABANDONAT.
celalalt caz este opusul ei.e vorba de o prietena din copilarie,plecata in ungaria de vreo 12 ani,pastrez legatura cu ea si acum.ea are 26 ani acum si a ramas insarcinata,dar tipul nu si-a recunoscut copilul.a nascut acum o luna si ceva, si bineinteles ca a luat copilul ACASA,constienta ca nu va avea un sprijin foarte mare din partea familiei,fiind singura in budapesta,iar familia ei locuieste la 250km de ea,dar parintii ei nu au invatat-o sa abandoneze copilul si sunt sigura ca o vor ajuta asa cum vor putea;si cel mai important urmeaza o scoala si dupa ce a nascut a dat niste examene
deci nu "acele mame" sunt total vinovate,ci parintii lor ca nu le-au educat atunci cand era cazul,si cu atat mai mult nu le-au inteles si ajutat dupa ce au facut "greseala" asa cum spun ele
"acele mame"sunt vinovate ca nu stiu sa aprecieze DARUL cu care au fost inzestrate.acela de a fi MAMA

[oanadd]

eu cred ca fetele tinere, care isi abandoneaza copii la 16-17-18 ani, pana in 20-22, nu trebuie judecate. nu stiu daca este mai bine sau mai rau sa faci un copil si sa-l lasi sa-l creasca altii, sau sa faci un avort. dar cred ca aceste copile sunt atat de speriate incat nu-si pot da seama de ceea ce fac. iar a fi parinte este cea mai grea meserie din lume. care clar nu se face la varsta aia. decat sa faca si sa-si bata joc de el... maltratandu-l si varsandu-si nemultumirile asupra lui, mai bine sa-l dea. asa are sansa de a fi infiat de o familie care sa-l iubeasca si sa-l creasca in spiritul adevaratei familii.
eu am doua cazuri in familie. doi veri ai mei au infiat fiecare cate un copil. o fetita si un baietel. nu exista parinti naturali care sa-si iubeasca copii mai mult decat acesti oameni. sunt niste parinti extraordinari. aceiasi sansa o au toti copii abandoonati. cu siguranta, nu toti vor avea norocul de a gasi un astfel de camin. dar au o sansa. nu li se ia totul de la inceput. pot trai cu o speranta.

[carlitos_pink_analis]

Foarte bine au facut ca au infiat pentru ca si asta este o modalitate de a-si arata dragostea fata de copiii in generalMa bucur ca mai aud si astfel de vesti.Sper sa existe maimulte persoane cu posibilitati care sa se gandeasca la copii parasiti si fara casa.

[MartaLarisa]

In codul deontologic al profesiei mele scrie ca nu trebuie sa judecam clientii, beneficiarii, cum vreiti sa le spuneti. Am incercat sa-l respect, dar tot am judecat mamele care isi abandoneaza copiii.
Am intocmit un proiect si l-am coordonat pana sa intru in concediu care privea tocmai abandonul copiilor. Nu m-am dezis nici in Maternitate, cand vecina mea de pat ( chiar ii spusesem sotului cand m-am internat, vazandu-o, ca "asta-i de-a noastra) si-a exprimat dorinta de a-si abandona copilul. Imaginati-va cum printre contractii faceam consilere cu respectiva.... Mai avea 5 acasa....
De ce nu erau abandonuri inainte?! Pentru ca era o educatie religioasa si pentru ca speranta de viata era prea scazuta. Mortalitatea fiind ridicata in randul mamelor si copiilor, era necesar sa se recurga la un numar cat mai mare de copii. Si inainte erau mijloace contraceptive, dintotdeauna au fost ( plante si alte bauturi). Stiti, prezervativul se folosea inca din antichitate, din mat de oaie.
Apoi s-a propagat intr-un mod foarte prost ideea de libertate: sunt stapana pe corpul meu!!! cand a venit si comunismul, care cu atata usurinta lua copiii si ii baga in sistemul de protectie, s-a dat apa la moara acestor femei. Nu mai conta decat propria placere. Apoi lipsa de educatie morala, sanitara duce la acest fenomen de abandon.Saracia este ultimul motiv real, dar culmea!!! primul invocat. Am vazut familii pe care le-am ajutat sa iasa din nevoi pentru a-si lua copiii acasa. Stiti ce mi-au spus: ca prefera sa se lipseasca de ajutorul nostru!!!
Pastrez in minte si in inima imaginile cu pepinierele de bebelusi din Centrele de Plasamnet ( fostele Leagane) unde apatici si fara chef de viata stateau in patut , iar daca ma apropiam de ei, intindeau manutele sa ii iau in brate. Am facut si cateva actiuni, cand am luat copiii sau adolescentii si i-am dus sa-si cunoasca parintii si fratii. Ti se rupea inima, sa vezi cum le pun intrebari de genul" de ce m-ai lasat? cum i-ai crescut pe ei, nu puteai sa ma cresti si pe mine?"Din pacate si in zilele noastre auzi vorba: " fa-l ca ti-l creste statul". In prezent legea prevede ca orice parinte care isi lasa copilul la " stat" sa munceasca pentru a-i plati cheltuielile.
Dar sa stiti ca de vina sunt si cei din sistemul sanitar, sunt si cei de la Primarie, de fapt intreaga societate. Am vazut situatii cand asistentii sociali convingeau parintii sa si-i lase in institutii. Sau medicii sau asisntentele. Se castigau bani buni din asta!!! Acum ne prea se mai intalnesc cazuri sau daca sunt, se feresc, pentru ca cine e prins cade sub incidenta legii. Acum se face rost de copii altfel!!!

[carlitos_pink_analis]

Vrei nu vrei ,chiar si in gand,judeci astfel de persoane.Poate nu e normal dar cand te gandesti cati copiii sunt abandonati.

[robertzica]

Pe 15 noiembrie 2006 am nascut la spitalul Caritas din Bucuresti. Dupa ce am plecat de la reanimare (am nascut prin cezariana) aveam salonul vis-a-vis de saloanele copiilor. Unul dintre acestea era salonul copiilor abandonati, de acolo se auzeau aproape tot timpul zilei si noptii plansete, plansete care iti zguduiau sufletul. De cateva ori pe zi, asistentele mergeau sa ii hraneasca, sa ii tina in brate si sa le vorbeasca (Doctorita Visoiu, sefa de sectie este un om extraordinar, facea eforturi imense pentru ca acei copii sa aiba conditii bune, sa aiba lapte suficient, sa fie bine ingrijiti. De fapt, ea se ocupa foarte atent de fiecare copil care incapea pe mana ei.) si totusi, nimeni nu avea timp suficient sa stea cu ei. Ii auzeam plangand in miezul noptii si imi venea sa sparg usa, sa ajung la ei, ma gandeam ca poate ii doare burtica, poate le este teama de intuneric ori, pur si simplu, au nevoie sa fie tinuti in brate si, in acel timp, asistentele se ocupau, poate, de copilul meu (nu am fost in rezerva asa ca nu am putut avea copilul cu mine in spital)... Uneori, cand o tin pe Irinusa in brate imi amintesc plansul acela si incep sa plang.

Ma intreb, femeile care i-au lasat acolo nu or fi observat toate aceste lucruri? Cum oare, auzindu-i pe acei copii plangand in felul acela, il poti lasa si pe al tau acolo?

Nu am dreptul sa le judec, nu stiu ce motive au avut sa procedeze asa dar stiu ca mi-as dori sa pot face ceva pentru acei copii. Daca as fi avut experienta asta inainte sa nasc, cu siguranta, as fi incercat, macar, sa fac voluntariat si sa am grija de acei copii macar cateva ore din timpul meu liber. Din pacate acum timpul nu imi permite dar, sper, ca atunci cand copiii mei vor fi mai mari (imi doresc si al doilea copil) sa pot face asa ceva...

[adeluta75]

Eu sunt mai radicala....eu nu pot abandona un pui de pisica ,daramite un copil...nu le-am inteles pe aceste femei si nici nu vreau sa le inteleg, indiferent din ce motive o fac.
Le inteleg doar pe cele bolnave psihic si cele grav bolnave care intr-adevar nu pot avea grija de ei....in rest pt mine nu au nici o scuza.