Soacra...

[hostina]

Dragute Mamici!

Am si eu o problema... Soacra mea...

Este o femeie inimoasa si saritoare, buna la suflet, nimic de zis, dar credeti-ma ca ma aduce la disperare... am ajuns sa fiu fffffffffffff incordata si stresata cand vine aici... (de multe ori nici nu anunta...)

... imi spune sa nu-i mai fac laptic nu stiu in ce moment al zilei, ci sa-i dau ceai, sau daca ii fac laptic, sa-i fac mai putin; cand ii dau biberonul, spune: "precis nu se satura cu atat, trebuie sa-i mai facem!"; daca sughite BB, tremura toata si se impacienteaza; imi spune sa iau la o parte jucariile din patutul lui, ca de acum el se mai rasuceste si se loveste de ele; se supara daca nu o sun 1 zi sa-i spun ca e bine copilul; la baita nu trebuie sa stea prosopul in 4 ca sa-i fie moale la cap, ci sa stea intins pe cadita sa nu alunece; sa nu ii las hainutele proaspat uscate, necalcate, sau sa le nu le calc maine sau poimaine, ci in ziua cand s-au uscat; sa nu il pun deloc in fundulet (sprijinit de canapea) " ca nu are coloana formata "- BB are 2 luni si 2 sapt.; etc.

Credeti-ma, am mare nevoie sa ma invatati sa fiu diplomata cu ea, sa-i dau odata de inteles sa nu se mai bage atat, caci sunt MAMICA nepotelului ei, si chiar imi cunosc BB-ul!!!!!!!!!!!!!!........

Mama mea nu a facut asa ceva niciodata, si vorba aceea este mama mea... si nu se mai supara ca nu o sun zilnic...

Este foarte delicata treaba, pt. ca este totusi mama sotului meu, la care tin foarte mult, si peste care chiar nu pot sa trec!

Sotul meu mi-a spus ca, atat timp cat eu sunt mama copilului lui, si eu am grija 100% de el, zi si noapte, am tot dreptul sa-i spun maica-sii ce e nevoie, dar credeti-ma, nu pot!!!! Mi-e jena!

Si totusi, cu mine cum ramane? Nu ar trebui ca vizitele sa fie frumoase, relaxante, si nicidecum sa ma dea total peste cap, si sa ma simt EPUIZATA PSIHIC dupa ce pleaca?

VA ROG, INVATATI-MA!

Roxanica

[raluka_huncu]

Offfff, stiu ce simti... Eu sunt o fire foarte calma si tot m-a afectat felul de a fi al soacrei mele. La mine nu e chiar cum descrii tu, e ceva mai rezervata cu sfaturile insa are un stil....de imi provoca o stare de agitatie de mai mare frumusetea! Chiar am si o banuiala de ce a lasat bebe tzatza; cred ca ma simtea agitata si-i transmiteam si lui.
Problema e ca tine foarte mult la mine si eu la ea pentru ca e sincera si ma vede ca pe fiica ei, nu ca pe o nora. Nu am avut niciodata discutii cu ea. Si cand eram insarcinata nu ma lasa sa misc un pai....
Asa ca nu stiu ce sfat sa-ti dau, ca daca as sti l-as aplica si eu. Tot ce pot sa-ti spun e ca de cateva ori i-am cam raspuns (destul de finut) si a simtit...e si foarte sensibila! Nu as vrea sa se deterioreze relatia dintre noi si mereu imi spun ca data viitoare cand va veni o sa fiu mai relaxata si sa nu ma mai afecteze nimic, insa mereu e la fel. Si obosesc.......si nu-i bine!!!!

[hostina]

[MartaLarisa]

parca ar fi a mea ( care e vecina din dreapta). Cred ca mai era postat pe undeva subiectul, dar s-o fi bagat vreo soacra pe forum si l-a ascuns .Din experienta, nu o schimbi, este prea in varsta, si incercand sa fii diplomata, numai iti strici nervii, timpul si energia. Fii un pic mai autoiritara, chit ca ii pica mai greu la stomac. Fa-o sa inteleaga ca exista doar uin singur "trebuie" pt copilul tau, si acela vine din partea mamei si a tatalui. Eu asa am facut, a durat ceva timp, dar acum chiar daca nu ii mai convine una alta din ce fac eu, inghite in sec.Dar a fost greu, dar nu imposibil!!! Nici eu nu ridicam un pai, insarcinata fiind, dar am impresia ca ajutorul venea ca se gandea la nepotel, nu la mine neaparat.

Pot sa fac un pic pe soacra ?! Bb-ul tau are 2 luni si un pic- nu e indicat sa il pui in fundulet nici macar cu sprijin. NU cunosc pozitia in care il pui, dar este cam devreme sa il pui altfel decat pe spate in pat . Ei trebuie sa strabata niste etape. Etapa premergatoare pusului in fundulet este invatatul rostogolirii de pe spate pe burta si invers.
Pune-l cat mai des pe burtica, si-atunci o sa stea mai repede in fundulet pt ca isi intareste muschii spatelui..

[hostina]

[kica]

soacre, soacre...desi am plecat in viata cu premisa ca nu exista soacre rele ci dor nurori care nu stiu sa se comporte, dupa doar 4 ani sunt convinsa de contrar.a mea desi are un program de lucru f lejer, la 12 e acasa si sta la 10 min distanta de noi, isi viziteaz nepotul f rar.dac i-l duc eu, bine daca nu, iar bine.
si motiveaza ca david e prea agitat, prea obraznic (la 1 an si 9 luni), ca e asa, ca e pe dincolo...si...surpriza!!!in seara asta m-a sunat sa-mi spuna ca a vizitat-o o ruda cu baietelul de seama lui david.si s-a ingrozit!!!a zis ca al nostru e o comoara in comparatie cu celalat.i-a trebuit termen de comparatie ca sa vada ca e un copil ca toti copiii.astept schimari din partea dansei....

[mami_andu]

DRAGELE MELE,ale voastre soacre sunt floare la urche,pe langa a mea....mie mi-au trebuit 10 ani sa-mi dau seama de rautea soacrei.Si poate nu-mi dadeam seama daca nu venea pe lume bb-ul meu.cred ca mi-ar trebui tot atata sa va povestesc.oricum, puneti cartile pe masa,si spuneti ce avati pe inima pt ca altfel o sa va faca viata un COSMAR!!

[hostina]

[andreea78]

cred ca cel mai indicat este sa va puneti sotii sa vb cu ele, in definitiv sunt mamele lor si ei va iubesc pe voi.
asa o sa pastrati si imaginea de nora de pus la rana lol.

[akki]

cred ca cel mai bine e sa cauti un moment cand nu esti nervoasa si sa-i spui cinstit ca ai fi recunoscatoare daca ti-ar permite sa-ti cresti si tu copilul cum l-a crescut ea pe-al ei, asa cum a crezut de cuviinta.
asigur-o ca-i vei cere sfatul de fiecare data cand vrei sa incerci 'ceva nou', dar las-o sa-nteleaga ca decizia iti va apartine de fiecare data.
n-as lasa pe nimeni sa-mi impuna cum sa-mi cresc copiii, dar le sunt mereu recunoascatoare celor care ma ajuta cu sfaturi (unele f. proaste ) fiindca ma gandesc ca-s date cu intentii bune.

sigur uneori ne innebunesc binevoitorii, dar asta-i si din cauza ca suntem deja stresate si nedormite.:)