). Eram atat de convinsa psihic ca totul va fi bine, va decurge usor, incat nici macar un gand negru nu mi-a trecut prin minte. Chiar si la jumatatea nasterii cand doctorul mi-a zis: nu misci, nu respiri, nu impingi, nu faci nimic, avem cordonul in jurul gatului
tot nu m-am speriat. Am stat cuminte, el l-a desfacut si gata. Efectiv asta e cel mai important: sa nu lasi loc in mintea ta niciunui gand negativ. Habar n-am cum am reusit sa fac asta.
M-am dus la spital pe la 9 dimineatza, mi-au facut o injectie de provocat nasterea si toata ziua m-am plictisit ingrozitor, am citit o carte, am incins mobilul si m-am plimbat prin curtea spitalului la greu. Dupa ce mi-au rupt membranele, a fost mai...deosebit
dar nimic de speriat. Am mai spus-o eu pe aici, am avut la viata mea dureri de masele muuuuult mai crancene decat cele de nastere. Am fost in cabinet la doctor, am vazut un film, am mancat o portocala, m-am mai plimbat. Ma enerva la un moment dat, ma rugam sa ma doara mai tare daca asta trebuie ca sa iasa o data si sa se termine, sa o vad in sfarsit.
Nasterea efectiva a durat 12 minute din momentul cand m-am urcat pe masa pana s-a consemnat ora nasterii. Emotiile adevarate au venit cand mi-au pus-o in brate si ulterior la san.....

,dar numai ca aceste emotii au disparut si au fost aproape ca o dezamagire,ca eu doar venisem sa nasc 