"La capatul curcubeului" - Anaconti

[suzana_vladoiu]

Pai asa e Ana! O sa vezi cum e n-avea grija!

[danaG]

Ana, chiar ca ne lipsesti. Cine ma mai sustine si pe mine? (Egoista sunt, dar poate asa te mai scot din carapace). Ca tare mult imi place sa vorbesc cu tine. Se pare ca tu esti acum ca vremea de afara... Dar lasa ca iese el si soarele. Unde e optimismul la care ma indrumai pe mine? Mamicile spun "asa" pentru ca, sigur sunt mai ocupate dar, sunt sigura, ca e departe de ele gandul ca ar fi ceva neplacut sa ai bebel.

[anaconti]

Buna, Dana!
sa stii ca nici nu mi-a trecut prin cap ca vreo mamica ar putea zice ca e neplacut sa ai bebe! Nu cred ca exista asa ceva...Bine, fiecare are limite, intervine si oboseala, si servicul, stresul zilnic....sunt si momente de criza...dar sunt convinsa ca merita! Daca n-as crede asta cu putere, nici n-as mai fi pe aici ....
Nu sunt trista sau suparata, chiar dimpotriva; am o perioada bunicica....Si la asta ati contribuit si voi mult, asa ca...MULTUMESC!
Doar ca am momente cand mi se pare normal sa ma retrag, sa stau putin mai in umbra...e firesc...e un forum pentru mamici si bebici in primul rand, iar eu nu prea ma incadrez...Asta nu inseamna ca nu ma simt bine cu voi sau ca faceti voi ceva sa ma simt eu asa...Sa nu cumva sa credeti asta! Forumul e foarte primitor si sper sa ramana in continuare asa, dar...asta e adevarul...Si nu-i bai! Plus ca ma si asalteaza munca la birou, asa ca nu prea gasesc ragaz sa "apar" pe la alte subiecte...Oricum, promit sa recuperez, cu prima ocazie!
In alta ordine de idei, maine termin 20 de zile de vitamine B6+acid folic...Cred ca o sa fac o tura si cu A+D+E...Sau poate niste lecitina...
Dar alte noutati nu am, din pacate...Iau fiecare zi asa cum vine...Sotul e pus in garda Cam banuie el pe unde-mi umbla mie mintea ...Asa ca...asteptam si incercam sa rezolvam cat mai multe chestii practice intre timp...
Chestia care continua sa ma doara cel mai tare, nedreptatea cea mai mare mi se pare insa faptul ca am descoperit ca dorinta fireasca de a avea un copil este conditionata de aspectele materiale! Asta mi se pare ingrozitor de nedrept! As vrea sa strig in gura mare: NU E DREPT!
Dar, ce sa faci, asta e una din "bucuriile" societatii civilizate...Noi sa fim sanatosi! Mergem inainte!
Pupici!

[danaG]

Ana, eu chiar te simt trista. Dar daca spui ca nu e asa eu nu te contrazic. Iti doresc numai noroc in toate actiunile tale. Imi place ca esti tare cerebrala si imi dai un exemplu bun. Pupici.

[anaconti]

Ei, acu' daca insisti, Dana.... Fericita, fericita si impacata cu mine nu cred ca voi fi vreodata pe deplin...asta din cauza ca sunt perfectionista, prin urmare si prin definitie, niciodata multumita...orice as face, orice as realiza ...Normal ca putina amaraciune subzista pentru ca nu mi-as fi inchipuit vreodata ca o sa-mi doresc un copil la un moment dat si n-o sa-mi "permit"...Asta e tristetea mea! Dar, pe bune, in ultimele doua zile am zambit si chiar am ras mai mult decat in ultimele 6 luni!...Si e grozav de bine sa reusesti sa accepti intr-o oarecare masura o situatie si sa poti rade!!! Asta bine-nteles in timp ce ramai mereu cu "un ochi" pe situatia care trebuie rezolvata!...Si asta fac acum! Incerc sa gasesc solutii! Macar simt ca fac ceva...
Dar as minti sa nu recunosc ca mi-ar fi placut si mie sa fie ca-n filmele americane: s-au cunoscut s-au iubit, s-au casatorit, au facut 3 copii, au o casa faina, masina si catel...si au trait fericiti pana la adanci batraneti!...Cine n-ar vrea asa ceva?
Ma refer la faptul ca mi-ar fi placut sa "curga" totul mult mai natural, fara atatea obstacole, fara incertitudini, fara intrebari existentiale de genul "Da' oare o sa am bani de lapte si de pampersi?" ....N-as fi crezut ca un lucru atat de sfant si de minunat ca a da viata unui copil va necesita atatea planificari...O sa spuneti ca e si din vina mea, ca sunt eu prea cerebrala...Poate...dar ce sa fac? Sa ma reneg eu pe mine? Mai bine ma accept si incerc sa vad ce pot rezolva asa...cu firea mea pacatoasa...
Si uite asa am ales sa sper ca intr-o zi, macar franturi din filmul acela frumos american vor aparea si in viata mea... Asa ca acum sunt ca un personaj din Caragiale : "Lupta si da-i, da-i si lupta!" ...

[danaG]

Anaaaaaaaaa, ce mai faci? Imi e dor de tine. De optimismul tau (care e cam rar in ultimul timp). Ma gandeam ca esti foarte ocupata dar mai zi ceva "mic" de tot.

[miti76]

Unde esti, Ana???

[marie-rose]

Buna seara Ana!
Inclin sa-i dau dreptate DaneiG dupa ce am citit ultimile pagini ale jurnalului. Din gandurile si randurile tale transpira oarece tristete. Aluneca fara sa-ti dai seama! Dar nu ai de ce sa o ascunzi. Ai dreptate! Asta e lumea in care traim: mai cerebrali sau mai sentimentali, atunci cand vine pe lume un bebe esti constrans sa cantaresti si partea materiala a lucrurilor. Sigur ca fiecare parinte isi doreste ce e mai bun si mai bine pentru copilul sau, dar dupa parerea mea e bine sa incepi cu un minim necesar al necesitatilor, pentru ca risti poate gandindu-te prea mult sa te infricosezi sau sa lasi timpul sa treaca in defavoarea ta.
Citind ce scriai, mi-am amintit de verisoara mea plecata cu mai bine de 12 ani in urma peste ocean. La inceput nu s-a gandit la un copil, pentru ca era destul de tanara (24 ani) si in plus nu aveau de nici unele, deci cum sa asigure un trai decent unui copil. Apoi, dupa vreo doi ani, cand au zis ca a venit timpul au constatat ca intarzia sa apara. Apoi a inceput sa ramana insarcinata si a tot pierdut sarcini de vreo 3-4 ori. Apoi dupa fel si fel de investigatii de tot felul, cand nu mai ramanea nici insarcinata, au inceput tratamentele. A facut inseminare artificiala (in vitro) de 2 ori si tot a pierdut sarcinile. A continuat, s-a rugat si a perseverat si a incercat o noua fertilizare. Acum are o superba fetita care de Buna vestire a facut 5 luni. Da! Dupa 14 ani de casatorie si cel putin 12 de asteptare. Nu e fericita, este foarte fericita! Ti-am povestit toate astea, pentru ca am vrut sa-ti transmit urmatorul mesaj: oricand poate exista un motiv, care poate sau nu sa depinda de tine si de vointa ta, dar daca totusi sta in puterea ta sa iei o decizie fii totusi fericita.
Sper ca nu te-am suparat scriind acest mesaj si daca fara voia mea s-a intamplat asa, imi cer scuze. Fii tare si mergi inainte! Cred ca merita!
M-au impresionat randurile tale si am vrut sa stii ca cineva de care poate nici n-ai auzit se gandeste la temerile tale...

[doinaden]

Anaconti nu cumva a fost ziua ta?nu esti tu nascuta primavara?

[suzana_vladoiu]

Draga Ana,
Imi este dor de tine sincer! Am citit si eu ce ai scris si vreau sa iti spun ceva: acum important pentru tine, pentru voi, este sa vina bebe, sa ai o sarcina usoara, sa nasti usor si bebe sa fie sanatos! Lasa planurile deoparte! Fii un pic mai relaxata! Nu te mai gandi de pe acum daca vei avea bani de lapte si de pampersi! Ca iti spun eu ca bani se vor gasi! Iti spun asta din proprie experienta! Si mie mi-ar fi placut sa am o casa faina si o masina la fel, cont in banca si avere de la parinti... Dar din fericire am ceva ce valoreaza mai mult decat toate astea la un loc! O am pe Ioana si nu as da-o nici pe o suta de case si masini faine... Ceea ce iti doresc si tie din tot sufletul! Sa vezi cum iti umple viata si chiar daca nu ai bani intr-o zi nici nu-ti pasa pentru ca in final pentru copil faci toate eforturile sa aiba de toate si fii sigura ca in ziua urmatoare vei avea... Asa mi se intampla mie!
Iti doresc numai bine si implinirea celei mai dorite dorinte!
Pupici mari si mici