Burticile "in direct"

[eva_bugheanu]

Multumesc mult pt raspunsurile voastre prompte. Se pare ca e adevarat ce am auzit daca si voi stiti asta. Asta e! Recunosc ca mi-e frica de mor de cezariana dar..... In general mi-e frica de anestezii
Va pup si va iubesc!

[ilinca_mioara]

Eva, nu-ti mai face atatea griji..sunt multe mamici care au nascut prin cezariana si ar mai face-o de multe ori!
Gandeste-te doar la binele puiului tau..si fii optimista ca Dumnezeu te va ajuta!

Te pupam eu si Printzi a mea!

[eva_bugheanu]

Treasure esti o dulce si tu si printesa ta! Inca de la inceputurile mele pe acest forum am remarcat ce puternica si draguta esti!
De curand am inteles ca esti singura si ai fost singura (fara partener, adica) si pe perioada sarcinii si te admir din tot sufletul.
Printesa ta va fi mandra cu o mama asa puternica si frumoasa
Te pup si te iubesc!

[cellya]

[ilinca_mioara]

Sunt singura cu Printzi din luna a 3-a de sarcina, iar Stefan, "tatal" ei desi la inceput s-a bucurat, a ajuns ca acum s aspuna ca nu am facut copilul cu el si ca el a fost de fapt infertil atunci. Dar cu toata "infertilitatea" lui a iesit o fetitza superba, minunata, cara ii mai si seamana!
Iar eu sunt o mamica fericita si cu toate greutatile sunt optimista.
Asa ca...tu ar trebui sa fii si mai fericita.

Multumesc pentru mesaj...
Va pupam si noi cu mult drag si iti tinem pumnii. Eu l-am avut si-l am pe Dumnezeu alaturi si am mare incredere in ajutorul lui, fara de care nu as fi ajuns aici.
Dar le multumesc si prietenilor de aici sau de oriunde care au fost alaturi de mine.

[eva_bugheanu]

Bebita ta e minunata si cred ca va meritati reciproc. Sa aveti grija una de alta pentru ca te asigur, esti un model pentru multe multe femei, care nici nu ar indrazni sa gandeasca ca ar putea fi in locul tau. Inca o data felicitari pentru curaj si vointa de a merge mai departe. Situatia financiara ti-a permis sa mergi mai departe cu fruntea sus? sau doar credinta in Dumnezeu si dorinta de a aduce pe lume o printesa asa de draguta?
Te pup!

[elidia]

Cellya,


eu nu am patit asa ceva,m dar mi-a povestit zilele trecute o prietena ca si ea a avut asa dureri. A fost vorba de un nerv care era apasat de sarcina, insa la ea a durat cam din luna a 4-a pana la sfarsitul sarcinii... Tu nu mai ai mult.... asa ca trebuie sa rezisti. Asa ne-a fost dat noua femeilor si trebuie sa avem curajul sa mergem pana la capat.

Nastere usoara!

Sarbatori fericite tuturor!

[ilinca_mioara]

Draga Eva...
Eu mi-am dorit din totdeauna copil. Dar nu a fost sa fie. De vreo 3-4 ani ma resemnasem la gandul ca nu voi putea ramane insarcinata, veste aflata in urma unor controale. M-am atasat de toti copii prietenilor mei, dar parca lipsea ceva.
Ma pregateam sufleteste ca la 35 de ani sa incerc sa infiez un copil. Nu stiu daca m-as fi simtit implinita asa cum ma simt acum, dupa ce am nascut, dar parca nu as fi avut rost pe lume daca nu lasam ceva in urma mea. Asa gandesc si asa simt.

Situatia mea financiara nu este una super. Sunt ofiter, am un salariu fix, dar care imi ajunge sa traiesc decent, sa-mi platesc ratele la casa.
Daca as fi avut o situatie excelenta nu ar fi trebuit ca peste 3 luni sa incep munca si sa o las pe Printzi cu alte persoane. Dar 8 mil cat as lua daca as sta acasa, dau eu numai ratele.
Deci nu pot spune ca este totul roz.
Dar chiar si asa, sunt hotarata, cel putin acum, sa nu cer nici un leu "tatalui" ei. Asa cum m-a ajutat Dumnezeu pana acum si am avut o felie d epaine mereu pe masa, asa va fi si de acum incolo. Cu siguranta!
Eu sunt destul de optimista si chiar daca nu merg regulat la biserica, in sufletul meu sunt credincioasa si stiu ca Cineva acolo Sus ne iubeste pe fiecare!
Si cred ca asa ar trebui sa gandim cu totii.

Te pupam si noi

[lilidana76]

[lilidana76]

Buna dimineata,gravidutelor!!!(aici e 10 am )
Sunt o graviduta noua pe forum,dar va urmaresc din vara,de cand am ramas insarcinata.
Scuze ca am stat asa mult in "umbra",dar nu sunt prea vorbareata de felul meu,de obicei ma multumesc sa urmaresc discutiile,dar azi mi-am facut curaj si iata ca va scriu.

Am ajuns in Canada de o luna,am trecut prin multe emotii in ultima vreme,mai ales ca am o sarcina mai dificila.Dar totul a trecut cu bine,am suportat usor zborul ,mai greu a fost cu despartirea de cei dragi:parinti,frati,prieteni...

Mesajul anterior era o incercare cu ticker-ul,care cel putin atunci mi-a reusit.
Am urmarit-o,in special pe Treasure,pe care o admir si careia ii doresc sa aiba noroc de Printzi,sa fie sanatoase amandoua si sa se bucure impreuna de tot ceea ce viata ne ofera frumos,zi de zi!

Acum,daca tot am devenit curajoasa,sper sa va scriu mai des,dar nu prea mult pentru ca trebuie sa stau mai mult intinsa...

Va pup si va doresc Sarbatori fericite,in continuare!