Nu ma lasati singura cu copilul......

by **deea99** » Thu Mar 24, 2005 2:07 pm

Eu nu am plins la inceput,desi imi era foarte greu,eram obosita,chiar daca fata dormea noaptea eu dormeam cu o grija de nu reuseam sa pun geana pe geana mai mult de 10' apoi venea ora de supt si ....iarasi o noua zi in care mergeam prin casa de parca eram drogata.Plinsul m-a apucat pe la 3l cind fata nu lua bine in greutate, med.ba are una ba alta,incepusem sa-mi fac niste scenarii in cap de ma apuca plinsul instantaneu. Dar asta nu o consider depresie

by **Amalia** » Thu Mar 24, 2005 9:07 pm

Eu am nascut normal si nu am stat cu David in camera. M-a ajutat mult faptul ca-n zilele petrecute in maternitate am stat cu el decat cat il alaptam. In rest, mergeam in salon si ma odihneam. Am dormit cat am putut mai mult si m-a refacut. In ziua cand am ajuns cu el acasa, sotul meu n-a putut sta cu mine decat 3 ore, dupa care a trebuit sa se duca la servici, si pentru ca la vremea respectiva lucra undeva in schimburi, a venit acasa la ora 1 noaptea.
La noi n-a avut cine sa ne ajute pentru ca socrii nu stau in aceeasi localitate cu noi, mama mea nu mai traieste, iar tata a trecut de cate ori a putut sa ma ajute cum a stiut el mai bine...cu o cumparatura, cu un sfat. In schimb, au venit la mine prietenele, pe rand si le mai lasam pe ele cate o jumatate de ora- o ora ca sa fac eu piata sau sa merg la un control medical. (asta in prima jumatate de an, cand s-a nimerit ca aveau si ele timp mai mult). Momentele acestea le numar pe degete, dar recunosc ca am avut incredere in cei din jurul meu, asa cum am avut si in mine.
Am foarte putine iesiri singura cu sotul meu in acesti 3 ani si 8 luni de cand e David, dar cand le am ma bucur din plin de ele.
Imi doresc din suflet sa pot insufla o doza de incredere si de optimism si celor care sunt acum prospete mamici, pentru ca acestea consider ca sunt secretele unor zile linistite.
Pupici

by **cristina_gl** » Tue Mar 29, 2005 7:46 pm

la maternitatea la care am nascut eu, copiii stau cu mamicile in salon. Pe de o parte este bine, poti sa stai cu puiul tau, care are mare nevoie de contactul cu mama lui. Insa eu am nimerit intr-un salon mare, am stat cinci si adio somn si odihna!!! Bebeii ni i-au adus in a doua zi de dupa nastere, insa eu n-am putut dormi la inceput de bucurie si de usurare ca nasterea a trecut cu bine (asa mi se intampla mereu dupa evenimente fericite). Apoi... am stat si eu ,,la panda', sa aud cand respira, uneori dormea foarte adanc si ii atingeam fata sau o manuta sa vad o reactie! Cand ma dobora somnul, plangea unul ditre copii si tot asa.
Recunosc ca si acum il mai ating cand doarme si mi se pare ca nu-i aud respiratia, dar are abia 2 luni. Poate daca mai trece timpul...
Insa ma descurc destul de bine singura, doar ca mi se face si mie dor de cate o iesire in lume. La inceput m-am simtit vinovata pentru asta, dar cred ca e absolut normal sa vrei sa mai iesi, chiar iti incarci bateriile pentru bebe.

by **mira_geo** » Wed Mar 30, 2005 1:34 pm

buna!eu sunt noua aici dar vizitez forumul zilnic de cateva luni pana ieri cand m-am inregistrat si eu.sunt mira geo si am o fetita de 7luni si jumatate pe care o ador. Prima oara cand am ajuns cu ea acasa am inceput sa plang de emotie si fericire ca eram cu ea acasa , moment la care visam de cateva luni mai ales atunci cand imi era greu si abia asteptam clipa asta.am pus-o pe pat si opriveam ca pe un inger si nu-mi venea sa cred ca este a noastra,si acum mi se mai intampla.La spital statem cu ea in salon dar noaptea o duceam la salonul de bb ,nascusem prin cezariana si nu prea reuseam sa ma dau jos din pat singura,ziua stateam mai mult la marginea patului ca sa fiu langa ea . acasa ma ajuta sotul meu si soacra in prima luna dar apoi am ramas singuri.sotul meu e cel mai grijuliu tata si iubitor sot si-a luat rolul in serios inca de la spital cad ii dadem cu biberonul lapte voia sa-l las pe el asa ca l-au prins asistentele .acasa noaptea cand plagea saream amindoi el pe o parte sarea sa-mi dea mana sa ma ridic si statem amandoi cu ea pana adormea pana o alaptam si ne chinuiam amandoi ,desi el avea si servici si acum e la fel .cateodata can dormea mai mult,pentru ca ea nu prea dormea plagea mereu,a avut colici pana la 6 luni eram obositi mereu ,ma duceam langa ea si ma apropiam sa vad daca respira mi-era frica cand vedeam ca nu se mai scoala.dar a trecut acum e mai cuminte ,mananca mai bine papa si lapte ,in primele luni nu-i prea placea i l-am schimbat dar nu-l mananca decat cu cereale.in rest e o dulce, ieri a zis mama nu stiam ce sa fac si am in inceput sa rad lucru care l-a facut si ea ,radeam amandoua de ne prapadeam. cred ca am scris cam mult.pa! va pupam mami si andy