Paternitate. Va rog ajutati-ma cu un sfat

[fghdaniela]

Multumesc frumos pt raspunsuri!
Tatal copilului meu are o alta relatie acum cu o avocata. Eu nu am stiut ca termenul de actiune in instanta pt paternitate este de 1 an de la nasterea copilului. Cu siguranta el a stiut de la prietena lui si pana sa implineasca copilul1 an mai suna din cand in cand sa intrebe de el. Dupa ce s-a implinit 1 an mi-a zis ca nu e copilul lui si sa-l las in pace ca el are alta viata acum. M-a durut. Eu nu am pastrat copilul ca sa primesc pensie alimentara, pur si simplu nu am vrut sa fac avort, nu am vrut sa ucid. Si ma bucur f mult ca am pastrat aceasta minune de copil.

[ilinca_mioara]

Nu stiu de ce, dar parca ai vorbi de "tatal" copilului meu.
Sper sa nu fie aceeasi persoana !
Si el are o relatie cu o avocata acum, care l-a pus in tema ca as putea sa-l dau in judecata. Si pentru ca s-a simtit "strans cu usa", a inceput sa ameninte. Desi eu nu i-am cerut nimic niciodata.
Si eu am facut copilul ca l-am dorit. Si el a parut ca-l doreste o luna jumate, dupa care a disparut..de fapt incepuse aceasta relatie cu respectiva. Nici eu si nici ea nu stiam una de cealalta.

Acum afirma ba ca a fot infertil in perioada in care a fost cu mine, ba ca doar eu am hotarat sa am acest copil (de parca as fi putut sa-l fac singura!)..ideea e ca eu sunt super fericita, am o minune de fetitza..un copil perfect cum spun toti prietenii mei, caruia nu-i va lipsi nimic!

ea este minunea mea...pentru care ii mltumesc acelui "om" ca a existat in viatza mea.

[fghdaniela]

Sa-ti traiasca fata!
Tatal copilului meu nu mi-a zis nici sa pastrez sarcina nici sa avortez, chiar mi-a zis sa decid singura pt ca pana la urma tot ce vreau eu am sa fac. deci nu poate sa ma condamne ca am decis singura. Eu nu am stiu de acest termen de 1 an. Am aflat dupa, pt ca m-a socat comportamentul lui. Pana atunci s-a purtat frumos, noi nu mai eram impreuna stiam ca e cu cineva, nu i-am cerut nimic doar ca mai vb din cand in cand pt ca el este doctor si aveam nevoie de el. Atat. Cand avea copilul 1 an si 2 luni l-am sunat si el mi-a vorbit f urat atunci. Probabil a asteptat sa treaca acel an, ca sa nu ma determine pe mine sa-l dau in judecata.

[ilinca_mioara]

Mersi..si tie sa-ti traiasca puiul!
Nici mie nu mi-a zis nimic..decat ca "un copil e un motiv de bucurie". Ce era sa inteleg?! Ca se bucura, nu?!
Si s-a bucurat si s-a comportat ireprosabil pana camd eu eram in 3 luni. Apoi a disparut, asa cum am mai spus, ulterior afland ca el deja incepuse o alta relatie si ca o perioada de 2 saptamani chiar ne intalneam in paralel! Frumoasa situatie, nu?!

Dar nimic nu m-a facut sa dau inapoi. Eu mi-am dorit foarte mult un copil si daca Dumnezeu a vrut ca pentru prima oara sa raman insarcinata acum, la 33 de ani, inseamna ca asa a fost sa fie!

In jurnalul meu am scris si ce mesaj am primit de la el in urma cu o luna si putin de a naste. Se vede acolo ce fel de om este..nu mai vreau sa comentez. El este si va ramane tatal copilului meu, care ii seamana foarte mult.
Asta e...va plati, candva....

[fghdaniela]

Bine mi-a zis sa decid singura dar el inclina mai mult spre NU. La un moment dat cand eram in 6 luni mi-a zis ca el nu vrea acest copil.
De cand am nascut aud tot felul de povesti: ba ca fata a fugit de acasa (cand era adolescenta) pt ca nu era recunoscuta de tata si nu se intelegea cu mama, ba ca baiatul si-a invinovatit mama ca numai ea e devina pt problemele lui, ca daca avea tata... si tot asa. Sincer m-am cam speriat. Mi-e frica sa nu fiu si eu judecata mai tarziu.

[fghdaniela]

Bine mi-a zis sa decid singura dar el inclina mai mult spre NU. La un moment dat cand eram in 6 luni mi-a zis ca el nu vrea acest copil.
De cand am nascut aud tot felul de povesti: ba ca fata a fugit de acasa (cand era adolescenta) pt ca nu era recunoscuta de tata si nu se intelegea cu mama, ba ca baiatul si-a invinovatit mama ca numai ea e devina pt problemele lui, ca daca avea tata... si tot asa. Sincer m-am cam speriat. Mi-e frica sa nu fiu si eu judecata mai tarziu.

[ilinca_mioara]

O prietena mi-a spus chiar acum ca, copilul stie perfect cine este mama lui si are in ea infinita incredere si nimic nu se va compara vreodata cu sentimentul de siguranta pe care i-l da aceasta.

Mie nu mi-e frica ca ma va judeca. Trebuie doar sa stim cum sa le explicam. Eu nu voi arunca cu pietre in "tatal" ei, cu siguranta voi gasi la momentul potrivit acele cuvinte cu care sa o fac sa inteleaga situatia.
Daca va dori sa-l cunoasca, voi lasa copilul s-o faca.
Dumnezeu ne va da putere atunci sa trecem peste situatie.

[eva_bugheanu]

Crezi ca un astfel de om mai poate avea dreptul sa se numeasca "tata" si sa se uite in ochii acestui copil?
Copilul meu nu merita asa ceva...asa ca eu aproape am renunat la idee.
Eu cred ca BB-ii vostri nu merita nici macar sa poarte numele unor astfel de oameni, le-ar face o onoare de care nu sunt demni. Fruntea sus si nu uitati ca voi sunteti cele cu care noi, femeile ne mandrim! Sunteti puternice si demonstrati ca femeile nu sunt dependente de buzunarele barbatilor!

[ilinca_mioara]

Multumesc Eva....
Ii spun totusi "tata" pentru ca ii este tata, chiar daca numai biologic.
Dar nu eu hotarasc pentru ce va face copilul meu cand va creste. Daca va dori fie si macar sa-l vada, o sa o inteleg.
Cat despre banii lui, oricata nevoie as avea, nu cred ca-i voi lua un leu. Desi ar merita!!!!
Ma gandesc doar sa-l dau in judecata ca sa-i dovedesc ca, cu el am facut-o pe Printzi, caci m-am simtit tare jignita cand mi-a scris ca nu crede ca e a lui. Am si eu mandria mea si nu accept jigniri, mai ales de genul asta.
Poate il voi da in judecata pentru stabilirea paternitatii, dar fara alte pretentii. O sa consult un avocat bun..dar mai incolo.

Si tu esti singura, sau am inteles eu aiurea?

[eva_bugheanu]

Nu, Adriana, nu sunt singura. Primele randuri s-au vrut a fi un citat de la tine dar nu mi-a iesit.
Dumnezeu mi-a dat un barbat care ma iubeste enorm si (pana acum) nu m-a dezamagit. Este mai mare decat mine mult (13 ani) si sincer, si-a dorit acest copil mai mult decat mine. Sper ca Dumnezeu sa ne tine uniti si sa ne dea forta sa ne crestem cat mai frumos copilul. Mai multe am scris in jurnalul meu.
Adriana imi doresc ca tie si Printesei tale sa va dea Dumnezeu sanatate multa, fericire (sigur o veti avea) si un An Nou plin de dragoste!
Va iubesc si va sarut!