by Kormi » Thu Nov 09, 2006 3:49 pm
Bine v-am gasit fetelor, mamicilor, viitoare mamici. Cu toate ca am deja 2 fete, deocamdata in fiecare zi ma trezesc cu o spaima in mine, iar seara ma culc cu gandul, ca si azi am castigat o batalie. Toate astea pt ca in iunie am avut un avort spontan, iar despre sarcina nici ca aveam habar. Adevarat, ciclul mi-a cam facut figuri, dar nu a disparut, semne de sarcina nu aveam deloc, asa ca norocul meu in tot nenorocul a fost, ca nefericita intamplare m-a prins acasa. Ulterior am aflat, ca sarcina era deja mare, tercuse deja de 12 saptamani (cu cat, nu se mai putea afla). Iar acum, tinand cont, ca sunt abia in saptamana a 7-a, frica inca nu ma ocoleste. Adevarat, la medic abia maine ma prezint, caci ori eu nu am fost in localitate, ori medicul lipsea, deci planificarea la o vizita a durat. Singura mea speranta, ca totul va decurge normal porneste de la premiza ca sarcina pierduta a aparut langa un sterilet (este o enigma cum de a disparut o parte din acel obiect din mine), drept pt. care niciodata nu voi mai avea incredere in acest tip de contraceptie. Culmea, ca acel bebe nu trebuia sa dispara din viata noastra, pt ca si asa planificasem noi o a treia incercare pt un mic mascul. Acuma sa vedem. Poate va fi acuma, poate un mic rac se adaposteste inauntru. Pt. antecedentele mele (care tot nu au fost dezvaluite la toata familia) acuma vrem sa tinem secretul fata de toti cunoscutii cam minim pana-n jurul Craciunului. Sper ca dupa aceea sa nu mai fie nevoie de superstitiozitatea mea. Dar cum deja simt ca explodez sub greutatea acestui secret, m-am gandit ca va scriu voua, cu gandul ca nu ne cunoastem personal, asa ca superstitiozitatea mea cred ca ramane impacata.
Sanatate tuturor, si sa ne auzim numai de bine.
Va pup, Kormi