Legat de perioadele de lungi de abstinenta. M-a sunat un amic acum cateva zile, care stiu ca a inceput o relatie dupa o perioada de cateva luni de abstinenta. Imi spune""Am o problema. Stii tu care. ce fac?".
Intuiesc, zic eu, dar spune-mi detaliat despre ce este vorba. La care, el izbucneste de am ras cu lacrimi: "Apoi, ce animal pot fi daca eu continui sa ma masturbez de 3 ori pe zi si sa si fac amor cu ea?"
Si mi-am adus aminte de un banc pe care i l-am spus: "Unul se duce la doctor pentru ca il durea rau de tot capul. Si doctorul il tot descoase despre stilul de viata pe care il are si in final, ajunge la viata sexuala.
Asta-i spune: "Doctore, ma trezesc dimineata, i-o trag nevestei. Merg la serviciu, mi-o trag cu secretara. Dupa doua ore ma intalnesc cu amanta de baza si i-o trag si ei. Dupa amiaza, o iau de la capat. Inca o data secretara, amanta de baza, ajung acasa si o iau pe nevasta la "intrebari".
"Bun-zice doctorul. E normal sa te doara capul pentru ca faci prea mult sex. "
"Offf, doctore, si eu care credeam ca e de la laba".
Lasand la o parte gluma, cred ca atunci cand te obisnuiesti cu o anumit gen de stimulare pe o perioada lunga de timp, de o anumita intensitate si asa traiesti placerea, e mai greu pana redescoperi placerea in doi. Normal, pentru ca este nevoie de o perioada de adaptare. Dar asa gandesc eu. Voi, barbatii, ce spuneti?