Am iarsi net! Nu am putu face nimic timp de o saptamana, din cauza providerului meu care s-a hotarat sa plece in vacanta. Si taman atunci s-a intamplat ceva cu netul, de n-am avut acces . Si cum se intampla la Romanica, daca lipseste o persoana dintr-o institutie, gata! Toata activitatea a paralizat! Nimeni nu stie sau nu are chef sa faca si treaba celui absent. Bleah! Mi-e scarba!
Dar , s-a intors nenea si pot si eu sa mai scriu in jurnal.
Sa vedem......Ce s-a mai intamplat?! Ma apropii de 12 saptamani, am cu 4 kg mai mult ca inainte de sarcina (sau aveam acum trei zile, ca azi, daca m-as cantari, cine stie?!
![Dead [dead]](./images/smilies/dead.gif)
), am o burtica proeminenta,dar cred ca-s mai mult mate decat
![bebe [bebe]](./images/smilies/copil.gif)
, dar nu ma deranjeaza, pentru ca abia asteptam sa am din nou burtica. Abia astept sa simt primele miscari. Sa-mi simt copilul in burtica, asta mi-a lipsit foarte tare dupa ce l-am nascut pe Tudor. Ba chiar cateva luni dupa nastere tot aveam senzatia ca il simt, aveam grija cum dorm sa nu turtesc burta. Nu mai e mult pana atunci, dar cand ma gandesc la asta imi vine sa rad de una singura.
Pana atunci insa sunt destul de stresata in asteptarea morfologiei de marti.E ca o greutate uriasa care ma apasa in piept si vreau sa fac o data investigatia ca sa termin cu nelinistea asta. As vrea si nu as vrea sa vina si altcineva cu mine. E un sentiment ciudat si amestecat. Ma gandesc ca daca e totul bine voi fi suparata ca nu am cu cine sa impartasesc bucuria acelor momente. Pe de alta parte, in cazul unei probleme nu as vrea martori la amaraciune.
Dar trebuie sa gandesc pozitiv. TOTUL E BINE. VOI AVEA UN COPIL SANATOS.
Mai e putin pana marti.
Astazi am trimis copilul la soacra-mea (cred ca n-a petrecut ea atata timp nici cu fiu-sau cand era de varsta lui Tudor, dar de asta e bunica, sa stea cu nepotul) si am mers la cumparaturi de mos. Am luat cate ceva pentru toata familia, am cheltuit o gramada . Nu am luat mare lucru, dar cate o mica surpriza pentru fiecare mi-a cam golit portofelul. Dar merita cand vezi licarul de incantare din ochii oamenilor cand vad sub brad un pachetel cu numele lor pe el. Merita efortul. Mai ale ca va veni Mosul in persoana, cu costum, cu sacul cu jucarii, in ajun, cum puteam sa nu iau cate ceva pentru fiecare, inclusiv pentru mos, care fie vorba intre noi, e un bun prieten de familie.
Gata cu noutatile, ca in rest dorm mai ceva ca o valiza in gara, mananc pentru 5, nu pentru 2. Deci nimic nou pe frontul de sarcina.
Acum il astept cu nerabdare pe barbatul meu sa termine o data de transat porcul pe care l-am cumparat, sa ma scoata si pe mine la un film macar, sa simt si eu ca sunt singura, fara micul terorist.
Dar dupa cum evolueaza bubuiturile din garaj, slabe sperante sa mai fiu scoasa la plimbare in seara asta.