AL 6-lea simt...cand disperarea te face curajoasa.

[AIDA_74]

de cand ati devenit mamici,ati trecut vreodata prin momente de disperare in legatura cu copilul vostru,asa incat in momentul de criza sa luati o hotarare care sa va scoata din impas?
mie mi s-a intamplat.....andrei era micut,avea o luna si 2 saptamani,cand ,intr-o dimineata ,nu l-am mai auzit ca plange,desi mima acolo ceva in patut. asadar isi pierduse vocea. l-am sunat pe medicul lui,care m-a chemat l-a spital si cat am ajuns eu,el ii si facuse internarea. pe baza unul diagnostic presupus. spitalizarea a fost un calvar si pentru mine si pentru copil.eu nu am mancat deloc in cele 2 saptamani cat am stat acolo,iar cosmin era pacientul care suporta schimbari de tratamente repetate.curand a inceput sa vomite si sa nu mai manance,sau chiar daca dorea sa manance,nu i se aducea lapticul,caci medicul il tinea la un regim special,asa incat dragul de el,pe la 3 noaptea,toti copiii dormeau ,numai el urla de foame si nu aveam ce sa-i dau. chiar imi amintesc ca il pacaleam cu glicerina simpla pe care o aveam la mine..picurandu-i pe buze...
aistentele imi aduceau fenobarbital ca sa-l adorm,eu le spuneam ca -mi trebuie lapte,caci ii e foame.....asa am tinut-o cateva zile.
cosmin era straveziu.frumos ca un inger,dar slab de tot.normal nu numai ca nu lua in greutate,dar si incepuse sa dea inapoi...asa ca acum il trecuse doctorul pe alt tratament,pentru a lua in greutate.
copilul vomita intr-una. ma certam cu asistentele si le chestionam mereu inainte de a-i mai da vreun medicament. nu ma mai recunosteam.eu,de felul meu,sunt o timida si nu indraznesc sa spun ceva cuiva care sa supere,insa atunci,doream sa-mi vad puisorul vesel si sanatos. chemam mereu medicul de garda care ii scotea tratamentul,iar medicul lui a doua zi iar il administra.cand am vazut aceste controverse intre ei,si mai ales dupa ce l-au chinuit o ora si la maini si la picioare sa-i bage o perfuzie si pana la urma i-au pus-o in cap,am zis stop la toate!
mi-am sunat sotul sa vina sa ne ia acasa. am chemat medicul de garda,a consultat copilul,intamplator a fost o doctora cumdecade care mi-a dat si cateva sfaturi cum sa-l ingrijesc acasa ,am semnat declaratia de parasire a spitalului pe propria raspundere si am venit acasa sa hranesc copilul....norocul lui ca nu-si aminteste nimic din toate astea,insa eu nu voi uita niciodata ce tratamente se pot face copiilor in spital si cata neglijenta exista la unii medici.
ulterior,cand am gasit un nou medic pentru el,acesta mi-a spus ca totul ar fi fost o simpla raceala care s-ar fi putut trata foarte bine si acasa. slava domnului,am trecut cu bine de episodul acesta.insa nu doresc nimanui sa ajunga in spital cu copilul.! va sarut

[mihacost]

Vai este incredibil ce se intampla in spitale, oare ce trebuie ca sa se schimbe si la noi ceva in bine? Imi pare rau pentru puiul tau, noi nu am fost in spital niciodata dar imi inchipui ce l-au chinuit.
Referitor la panica, eu am chemat dr acasa seara tarziu dupa ce am nascut si am venit acasa, bebe frigea.... m-am temut ca este bolnav grav. Dr l-a consultat si.....a inceput sa-l mai dezbrace ca era imbracat nu gluma. Se incalzise copilul saracul pentru ca mama nu stia cum sa il imbrace. Sanatate va doresc.

[mikidutzza]

Sa ne fereasca Dumnezeu de spitale si de doctori incompetenti!
Stiu ce inseamna sa-ti fie bolnavior!
Sanatate va dorim si noi!Pupici la bebici!

[AIDA_74]

azi este ziua puiului meu,andrei cosmin.mamicilor care au si ele pui cu numele andrei sau andreea ,le transmit felicitari si doresc multa sanatate si noroc copilasilor.va pup.

[jo_ana]

La multi ani si multe bucurii impreuna!

[miha27]

E groaznic numai cand citesti.Si eu m trecut cu cristi de vre-o 2 ori prin astfel de experiente de cand l-am nascut.Cand aveam contractii din 10 in 10 minute dr a plecat la munte si mi-a zis ca nu nasc pana sapt. viitoare pana se intoarce el.Am plecat la alta maternitate si m-au lasat sa ma chinui 21 de ore.Eu le spuneam ca e ceva in neregula cu bb si ei imi spuneau ca nu am contractii suficiente.Cand mai aveam putin sa nasc singura,in pat,in sala de travaliu,s-a uitat la mine o dr..Cand l-am nascut pe cristi avea tahicardie si febra aproape 38.Explicatia a fost ca tahicardia o avea din cauza ca el a muncit singur caci in momentul in care s-a uitat acea dr copilul avea capul in vagin(ma scuzati),iar febra o capatase de la mine caci toata noaptea m-au plimbat sus in sala de travaliu---jos in salon,ca si eu aveam febra.Apoi la1 luna la un consult de rutina is-a parut dr ca ii cam bate prea repede inimioara,nu va spun ce sperietura am tras stiind de tahicardia de la nastere.Am stat 2 zile in spital ,dar multumim domnului ca e totul in regula.LA MULTI ANI TUTUROR SFINTILORDE AZI,MAMICI SI BEBICI

[bren]

Raman cu un gust amar cand citesc de nesimtirea medicilor din Romania.Ar trebui denuntati si dati in judecata

[piki]

Dragele mele, va inteleg asa de bine... Si eu am un bolnavicios, si am tras cu ea inca din maternitate. Insa spre marele meu noroc, am dat (in general) peste medici ok (fireste ca am intalnit si exceptii). Si in spitale cea mai mare batalie am dus-o cu asistentele. Ei, dar am ajuns si pe alte meleaguri, la pomu' cel mult laudat, si sa vezi ce a inceput fata sa-si doreasca un medic roman. M-am suparat odata ca am asteptat 10 minute la camera de garda (Budimex). Nu-i nimic, aici la Florida am stat 3 (trei) ore cu copil febril, cu voma si diaree, nemancat de cateva zile (si nu exagerez cu nimic; era post-vaccin). Mi-au spus ca nu sunt o urgenta si pot sa mai astept. Ne-am intors acasa "nerezolvati", pt ca ar fi trebuit sa stau pana dimineata. Am doftoricit-o si eu cum m-am priceput, si a doua zi la prima ora mi-am sunat doctora in Romania, sa-mi spuna ce sa fac cu bebelul.
Ca sa completez tabloul, va spun ca avem cea mai buna asigurare (aici poti muri cu zile daca n-ai asa ceva) si ne-am dus la cel mai bun spital (n-am mai pus ghilimelele).
Si mai e ceva: la noi te poti "infige" in ei daca ti se pare ca nu-si fac treaba sau te trateaza ciudat. Aici nu poti face absolut nimic. Te uiti la ele cum joaca solitaire si tu te dai de ceasul mortii. Concluzia: ii prefer pe incompetentii din Romania. (vai de mine, ce-am ajuns, o fi de bine? )

[ninne]

Si noi am stat 2 zile in spital cu Alex cand l-am operat de ectopie testiculara(nu-i coborase 1 testicol) in martie. Am avut grija sa "motivam" tot personalul care era prin preajma noastra numai sa-i fie lui bine. Suntem 1 caz fericit ca ink n-am avut parte deexperiente neplacute. Am observat insa, k medicii in clinicile particulare sunt mai cooperanti, mai constiinciosi (desi pe majoritatea ii gasesti si in spitale) . Asa k preferam astfel de clinici pt k daca tot trebuie "motivati" macar sa stim de ce si macar sa primim atentia cuvenita! Numai k, din pacate, nu toate problemele se pot rezolva in astfel de clinici...
Urez tot binele din nume micilor ingerasi care poarta numele de Andrei/ Andreea! LA MULTI ANI!

[piki]

Vezi, tot e ceva, macar exista un mod prin care ii motivezi
Aici nu se practica, si oricum sunt asigurati pt malpraxis in caz de ceva nasol, asa ca te duci la noroc si "doamne-ajuta", ca pe ei ii cam doare in dos (vedeti ce elegant m-am exprimat )