Cand primavara iti aduce aminte sa iubesti...

[cristina_gl]

[lili_ang]

Bravo! Eu sunt convinsa ca Lili e o tipa la fel de inteligenta ca tine si chiar daca aveti opinii diferite legat de ce se intampla aici, prietenia voastra e una...locul asta e cu totul altceva.

[azura]

Cristina si eu simt la fel ca si tine...mi-e greu sa plec, am aici oameni pe care-i iubesc, si cu care vreau sa tin legatura, nu pot si nici nu vreau sa renunt la ei...ma doare sufletul pentru ce a fost,pentru cum au decurs lucrurile...eu urasc conflictele...cred ca ar trebui cum ziceai si tu si Lili sa fim mai tolerante, sa acceptam pareri diferite fara sa sarim imediat,sa fim flexibile, nu numai cu fetele, dar si cu noi...asa vom putea mai usor sa trecem peste....in fine,acum parca mi s-a golit capul nu mai am idei,e ceva asa o senzatie ciudata ca lipseste ceva Aici, sau cineva.Sper sa fim mai bune si mai pline de iubire.Va pup pe toate cu drag

[aceeasi_eu]

Va citesc acum si nu stiu daca eu am fost bine inteleasa,poate ca dau eu alta conotatie mesajelor voastre,poate fetele au data alta conotatie mesajelor mele.
Eu nu am vrut sa ma implic,asta nu inseamna ca nu am avut o parere.
Am fost de acord cu motivul care revolutionat fetele,insa lucrul cu care nu am fost de acord,modul cum au deviat discutiile.
S-au pornit de la discutii sobre,elegante constructive,dar la un moment dat au aparut tentele rautacioase,ironice cu care nu am fost de acord.
De aceea am hotarat sa nu ma implic!
Modul cum a fost abordata problema la un moment dat.
Am pus acea intrebare ptr a stii cum privesc fetele pozitia mea.(cine nu-i cu noi este impotriva noastra?)
Am ramas surprinsa dureros sa-i urmaresc raspunsul inversunat al Lizei.
Ele au cerut drepturi,au cerut reguli.Din acest grup fac parte si eu,de aproape un an(peste cateva zile)
Da,de acord,insa modul radical,ori respectati ori plecam,mi s-a parut infantil.Ne luam jucariile si plecam.Fetele imi sunt prietene,cu aproape toate care s-au revoltat ,am o relatie deosebita,pe forum si in afara forumului.
Faptul ca se ameninta cu plecarea pe un alt forum nou deschis...Pe acel forum puteam sa activam in momentul cand acesta era finisat si fara sa aiba loc acest conflict.
Noi am ales sa intram in aceasta casa,,copilul meu,,
Noi am fost vizitatori ai forumului,nou veniti,stingheri,am legat prietenii in timp.
Acest lucru nu impiedica alte persoane sa viziteze,sa se logheze,sa lege pritenii pe acest forum ,in aceasta casa,vorbesc de cei care vor veni dupa noi.
Deci acest forum nu va ramane fara utilizatori,vor veni si vor pleca mereu.
Spunandu-mi parerea aceasta a fost interpretata,,am eu motivele mele,,
Nu fac la randul meu interpretari asupra acestei afirmatii...
Am motivele mele!
Nu mi-au placut conflictele iscate in anul de cand sunt activa aici,nu mi-a placut ,iar cel care mi-a ,,pus capac,,a fost cel cu Cellia,in urma caruia,mi-a venit sa stau cu capul in nisip mult si bine.
In cele conflicte care s-au derulat,am fost prezenta de multe ori,dupa acel ultim conflict,mi-am propus/impus sa incerc pe cat posibil sa nu ma implic sau macar sa incerc sa linistesc apele atunci cand acest lucru poate depinde si de mine.
Asta am vrut eu sa fac in acest conflict!
Cris,nu stiu daca pina acum s-a inteles exact atitudinea mea...si fiindca s-a discutat la tine in jurnal,mi-am permis.
As putea sa mai filosofez pe aceasta tema ,dar e cazul sa ma opresc.
Daca ,lizi,pe care se pare ca am dezamagit-o si in furia momentului,a considerat ca e cazul sa ma atace,citeste in jurnalul tau,o rog sa-mi explice ce a gandit ea exact despre atitudinea mea si ce a crezut ea ca urmaresc.
Cris te pup.

[Rica]

Cristina, mi-am permis sa intru doar pentru a spune ca ti-am citit jurnalul. Sunt alaturi de tine in momentele grele prin care treci. Boala tatalui probabil ca te-a facut mai sensibila si de asta ai tipat la Cezar. Nu te mai acuza atat. Oricum tu il iubesti cel mai mult si el stie asta.
In ceea ce priveste cealalata problema, care "fierbe" forumul, vreau sa spun ca prefer sa nu ma dau inca cu parerea pentru ca sunt lucruri pe care nu le inteleg.

[cristina_gl]

Multumesc, Rica, pentru ca mi-ai fost alaturi. Cu siguranta problemele din familie au amplificat tot ce facea Cezar, asa cum mi-a spus dealtfel si Trix. Totusi, desi simt ca m-am mai linistit, ca mi-am mai recapatat din forte... am o stare care parca ma apropie de o explozie interioara (sau implozie, cum e mai bine spus?). Ieri am vrut sa ies si sa ma plimb de nebuna pe strazi. Am fost. Singura. N-am mai facut asta de ani de zile. In acest timp, am incercat sa ma gandesc la multe. Dar parca toate veneau de-a valma, fara cap si fara coada.
Ma simt vinovata, chiar foarte. Zilele mereu la fel, monotonia, au devenit foarte presante. Imi iubesc copilul mai mult decat orice pe lumea asta, dar am ajuns sa-mi doresc o zi sau doua numai pentru mine. Sa fac ce vreau, ce-mi vine, sa nu depind de un program, sa fiu un pic libera. Si ma intreb iarasi daca nu cumva sunt o mama denaturata. O mama buna n-ar trebui sa se simta plictisita de viata alaturi de copilul ei. Pentru ca da, asta simt deseori: plictiseala, prea mult previzibil, prea mult acelasi. Stiu ca aceste stari sunt explicabile si in principiu scuzabile, cum mai stiu ca multi m-ar judeca pentru ceea ce simt. Desigur ca fiecare zi imi ofera momente minunate, ca mi-e drag sa ma joc cu Cezar, sa-l ajut sa descopere lumea. Numai ca imi simt bateriile cam descarcate. Aseara iar am avut un moment de cadere; m-am certat cu sotul, m-a apucat plansul. Dupa ce a adormit Cezar, am plans iarasi, stiind ca l-am speriat, l-am ranit cu reactiile mele necontrolate. Am vrut sa-l iau din paut si sa-l strang in brate, sa-l pup. As fi vrut sa fac ceva sa inteleaga ca il iubesc nemasurat, ca e cea mai importanta fiinta din viata mea. Iar eu n-am facut decat sa... Of, nu stiu ce sa mai zic...

[jo_ana]

Draga Cristina,
cand Ton avea varsta lui Cezar aveam si eu foarte des asemenea "iesiri". Regretam ulterior, dar raul era deja facut.
Azi dimineata, spre exemplu, ma gandeam ca trebuie sa fac ceva pentru a iesi din acelasi program (putin diferit de al tau, dar care pentru mine tot rutina se cheama!): si-am zis: ce-ar fi sa plecam in week-end undeva? Sa iesim (e drept, tot noi trei) undeva, la plimbare, dar macar sa fie alte locuri?
Ce-ar fi sa incercati si voi "o escapada" ? Iesiti undeva, impreuna sau doar tu cu sotul. Parsiti localitatea o zi ... Sa vezi ca ajuta! Nu tine mult, dar pe moment da rezultat!
Imi pare rau de fiecare data cand aud despre o situatie de acest gen, pentru ca imi aminteste de iesirile mele. Si stiu ca nu aveam dreptate, dar date fiind circumstantele ... era de inteles.
Mult succes!
Pupici lui Cezar

[Claire]

[Rica]

Nu stiu daca te linisteste cu ceva sa afli ca eu m-am regasit in ceea ce ai povestit tu Cristina. Si pe mine ma mustra constiinta cand mi se intampla sa tip sau sa ii scap cate o palma la fund copilului meu. Toti avem limitele noastre si mai devreme sau mai tarziu cedam. E adevarat ca se intampla si invers (asta ca sa inchei intr-o nota optimista), cateodata ma mir de mine cat pot fi de calma.

[aceeasi_eu]

Cris,nu cred sa fie vreo mamica care sa nu fii trecut prin aceleasi stari ca tine.
Puii nostrii mult doriti,ne schimba viata radical si ne acapareaza tot timpul liber...Si chiar daca anticipezi ca vei avea cateva momente libere,nici pe acelea nu te poti baza fiindca micutul oricand poate sa-ti faca o surpriza...
Cand simti ca ...bateriile sunt rau descarcate...ia o pauza,lasa-l pe cezarel cu tati sau cu buni si ia o pauza...
Nu-i nimic rau in faptul ca vrei sa te plimbi,,de nebuna,,pe strazi...este modul in care tu te poti reculege,asa te relaxezi tu...alte mamici isi doresc momente ptr ele ptr a merge la coafor sau un somn profund fara grija baitei de seara ,a trezitului peste noapte...
Eu,sa fiu sincera,cand simteam ca nu mai pot(chiar si acum)anuntam sotul,iar sarcinile ritualului de seara ii reveneau lui...iar eu vroiam momente ptr mine,incepind de la o baie fierbinte...o carte citita in cada ,apoi fara nici un fel de grija la culcare...eu asta ceream...
Daca esti o mama denaturata,cris??Cele care nu recunosc ca sunt oameni si pot obosi,acelea sunt...
Plinsul ci certurile sunt incarcaturi emotionale acumulate ,in timp.
Daca iti spun ca noi aseara ne-am certat amandoi,fiindca baiatul a varsat un pahar cu apa pe biroul calculatorului,ne certam,legat de baiat si de obiceiul lui de a-si lua gustari in fata calculatorului si nu oservat ca apa se scuge pe tastatura si unitate...
Am sarit amandoi in bucatarie sa luam prosoape si apoi ...ne-a bufnit rasul...
Asa ca...e buna cearta...