Unde-i Minele meu?

[ananda]

acesta este, probabil, ultimul sau penultimul mesaj in acest jurnal. stiu ca jurnalul nu va fi sters, adminii nu vor avea decenta sa-si recunoasca greselile iar forumul va merge inainte si fara contributia mea atat de pretioasa .

in cateva saptamani tot acest scandal va fi uitat. de altfel multi dintre membrii forumului nici macar nu stiu despre ce e vorba...

imi promisesem sa nu las acest jurnal aici, sa ii dau chiar in judecata pe admini daca nu-l vor sterge... chiar daca nu as fi castigat, publicitatea negativa creata de un astfel de eveniment le-ar fi dat, poate, de gandit.

cineva imi sugera ieri sa scriu mesaje ofensatoare aici, poate asa il vor sterge. dar nu pot, nu e stilul meu, pot sa fiu ironica si chiar cruda dar nu pot sa depasesc anumite limite in exprimare. pur si simplu as simti ca ma injosesc pe mine, gandurile mele pe care le-am scris aici. si nu ar avea vreun sens.

aseara mi-am dat insa seama de un lucru: eu nu am scris aici pentru admini. acest jurnal nu le este adresat si nu va fi niciodata proprietatea lor, chiar daca aparent se afla in "ograda" lor virtuala. am scris pentru ceilalti membri ai forumului, pentru cei care, asemenea mie, isi cauta sinele, isi pun intrebari, incearca sa traiasca cat mai frumos.

am cunoscut aici cativa oameni frumosi la suflet si de la care am avut multe de invatat. sunt unii cu care am vorbit si in afara forumului, am legat aproape prietenii. sunt altii pe care ii admir din umbra, le citesc postarile si ma bucur de gandurile si de povestile lor.

daca am invatat ceva din toata aceasta cearta regretabila e ca prieteniile pe care vrei sa le pastrezi trebuie aduse in viata reala, trebuie cultivate. poate ca dintr-un jurnal aflu mai multe despre sufletul unui om decat dintr-o conversatie directa, dar interactiunea naste sentimente si pana la urma masura unei relatii e comunicarea. altminteri e ca si cum ai citi o carte fara sa te implici.

poate asta mi-am si dorit aici: relatii frumoase cu o implicare partiala. dar cand a aparut pericolul de a pierde acele relatii mi-am dat seama ca sunt oameni cu care doresc sa pastrez legatura, cu care am ceva in comun.


stiam de mult ca nici un sistem de complexitatea acesti forum nu e doar ceea ce pare la suprafata. exista interese ascunse, exista oameni care se simt bine improscand cu noroi...

nu am inteles si nu inteleg in continuare atitudinea aroganta a adminilor care nu catadicsesc sa raspunda la intrebari... dar daca ceva s-a schimbat in structura forumului inseamna ca totusi a rezultat ceva bun din toate astea. poate ca ar fi cazul sa invete si ei bunele maniere: daca esti gazda si in casa ta virtuala vin niste oameni nu se cade sa intorci spatele si sa te duci sa te culci... iar cand te trezesti si constati ca musafirii fac misto de tine ca ai dormit si i-ai lasat nemancati sa incepi sa tipi la ei si sa-i ameninti cu ciomagul.

dar in fine, cine sunt eu ca sa le spun ce au de facut? stiu ei mai bine, nu?

[ananda]

si ca sa raspund la intrebarea din titlul jurnalului cu un cantec in care e vorba tot despre oglinzi.... din pacate nu am timp sa caut acum si muzica.


Marillion - "Childhoods End?"

And it was morning
And I found myself mourning,
For a childhood that I thought had disappeared
I looked out the window
And I saw a magpie in the rainbow, the rain had gone
I'm not alone,
I turned to the mirror
I saw you, the child, that once loved
The child before they broke his heart
Our heart, the heart that I believed was lost

Hey you, surprised? More than surprised
To find the answers to the questions
Were always in your own eyes
Do you realise that you give it on back to her?
But that would only be retraced in all the problems that you ever knew
So untrue
For she's got to carry on with her life
And you've got to carry on with yours

So I see it's me, I can do anything
And I'm still the child
'Cos the only thing misplaced was direction
And I found direction
There is no childhood's end
You are my childhood friend, lead me on

Hey you, you've survived. Now you've arrived
To be reborn in the shadow of the magpie

Now you realise, that you've got to get out of here
You've found the leading light of destiny,
burning in the ashes of your memory
You want to change the world


You'd resigned yourself to die a broken rebel
But that was looking backward
Now you've found the light

You, the child that once loved
The child before they broke his heart
Our heart, the heart that I believed was lost

So it's me I see, I can do anything.
I'm still the child
'Cos the only thing misplaced was direction
And I found direction
There is no childhood's end
I am your childhood friend, lead me on

[mamaluitheo]

Intamplator am dat de jurnalul tau si in sfarsit te-am cunoscut mai bine.Intr-adevar esti o fata deosebita.Eu nu stiu ce s-a intamplat aici pt ca freventez forumul unde ne-am cunoscut si datorita lui Dumnezeu si tie(ca te-am cunoscut)am azi minunea care mi-am dorit-o 7 ani.Ai fost accea persoana care Dumnezeu mi-a scos-o in cale sa duc visul la bun sfarsit.Chiar numai stiam nimic de voi...si m-am bucurat sa citesc ce mai faci.M-ai facut sa te inteleg mai bine si in unele descrieri ma regaseam.
Parerea mea ca ar trebui sa ti faci tu un forum si sa ne inviti....la tine``acasa``vin cu mare placere.
Te pupiceste Teo si Anca.