by cristina_gl » Thu Nov 16, 2006 12:29 pm
Simona, renuntarea la somnul de pranz nu e intotdeauna o solutie. Si Cezar are zile (destul de frecvent de vreo doua luni incoace) in care nu vrea nani la amiaza. Este adevarat, seara cade obosit si adoarme intr-un minut, dar somnul de noapte este extrem de agitat, cu treziri, cu plansete. Asadar, nici oboseala maxima nu-i ajuta sa doarma noaptea mai bine, ba dimpotriva.
Faptul ca a stat in spital ar fi putut fi perceput ca o trauma; la un an si o luna copii deja stiu de medici, le este teama de injectii etc. In plus, este varsta cand au nevoie de stabilitate - nicaieri nu se simt mai bine decat in patutul lor, in casa lor. Spitalul este un loc stresant si nu se compara cu deplasarea la mare, la munte, sau in alta parte, care inseamna tot schimbare de mediu. Posibil sa nu fi trecut de pragul psihologic indus de internarea in spital, desi ma indoiesc, a trecut ceva timp de atunci. Niste analize i-ai mai facut? Ma gandesc ca o anemie, sau niste paraziti intestinali ar putea s-o chinuie noaptea. Daca din punct de vedere fizic totul e ok, s-ar putea sa fie doar o perioada care va trece usor-usor. Trebuie sa aveti multa rabdare si s-o asigurati in permanenta ca este iubita si protejata, desi stiu bine ca astfel de nopti pot sa va termine nervos.