Ma pregatesc sa fiu un parinte singur, si mi-e frica...

[ananda]

ancutela, eu abia acum am citit povestea ta (de fapt cred ca e prima data cand intru la sectiunea asta de pe site!) nu o sa zic ce sentimente mi-a trezit, ca nu-i frumos...

pot sa-ti spun ca am cunoscut ambele variante din perspectiva copilului: bunica mea ar fi trebuit sa divorteze dar nu a facut-o, mama a avut curajul sa ramana singura, fara serviciu, doar cu casa care pe vremea aceea era cu chirie la stat si cu un copil de crescut... ne-am descurcat foarte greu o perioada, dar ne-am descurcat iar mie mi-a fost mai bine asa... mama - la 53 de ani l-a reintalnit pe fostul ei iubit din adolescenta si traiesc de aproape 3 ani o relatie super frumoasa! cat despre tatal meu... s-a recasatorit, are inca 3 copii si o viata deloc de invidiat. acum avem un fel de relatie relativ ok in sensul ca ne vedem rar si nu prea avem motive sa ne certam.

asa ca orice se poate pe lumea asta, important e sa ai curaj si incredere! chiar daca nu te cunoastem personal suntem alaturi de tine si ne gandim la tine si la puiutul tau!

[Gia_Moore]

Buna.
Eu cred ca cel mai bun lucru pe care il poate face o femeie pentru ea si pentru copilul ei e sa il creasca singura daca relatia cu sotul nu functioneaza.
Pe mine mama m-a crescut singura. A fost greu o mare perioada din timp insa daca stau bine si reflectez, mai bine asa, cu mama decat cu un tata mereu nervos si cu scandal in casa.
Asa ca Ancutela, sa il parasesti si sa iti cresti copilul fara un tata violent e poate cea mai buna solutie pe care o ai, pentru bebe al tau si pentru tine. Dragostea poate sa apara si la 40 de ani dar copilaria bebelului tau nu se mai repeta asa ca ia-l si creste-l intr-un mediu calm.
Fii tare.Nu stiu cat te va ajuta pe tine ce am spus eu aici dar sa stii ca eu ma consider fericita ca m-a crescut mama singura decat cu un om care sa o maltrateze. Asa cum sunt eu acum recunoscatoare mamei mele asa si bebeul tau iti va fi tie peste cativa ani. Si cu putin noroc ai sa intalnesti pe altcineva.
Iti urez multa putere si sanatate.

[bren]

Cel langa care traieste este animal(si cer scuze animalelor ca il compar cu ele) si nu barbat.si daca da in tine , poti fi sigura ca va da si in bebe.Nu cred ca trebuie sa te sacrifici si sa traiesti langa o asemenea persoana numai ca copilul sa aiba un tata.
Cumnata mea a trait de la varsta de 8 ani fara tata si mama ei a crescut-o extraordinar si s-a descurcat foarte bine.Si la ei mama lua bataie , apoi a inceput sa o bata si pe ea , fetita care era pe atunci .Asa ca mama ei a ales divortul si nu a regretat.Iti doresc multa intelepciune ca sa stii cum sa procedezi.Si nu te ingrijora , nu o sa-ti ia copilul.In caz ca te mai bate du-te la medicul legist ca sa ai probe ca este violent.curaj

[ella_sell26]

buna si eu sunt o viitoare mamik singura si la inceput mi-a fost destul de greu sa accept asta dar acum ma bucur enorm si imi astept cu nerabdare copilul care mai are o saptamana pana la termen.va pup

[mary_lou]

Felicitari! Lasa ca o sa fie bine!Nastere usoara!

[DORELUTZA]

Buna mamici!
Si eu sunt o viitoare mamica singura!Saptamana aceasta sau viitoare ma duc sa depun cererea de divort.Am incercat tot ce s-a putut.Al meu sot considera ca un tata trebuie sa se ocupe de copil de la 7 ani,lipseste cu zilele pt ca sta bine langa mamica,nu ii acorda atentia cuvenita copilului,este baiat si nu stie sa faca nimic ce ar face alti baieti.Nu va spun ca bani nu aduce in casa,achita datoriile ft tarziu.In 8ani in loc sa iesim din datorii ne-am afundat si mai mult.Eu am apartamentul meu unde stam toti(asta cand se sinchiseste sa vina acasa si sa se uite la televizor sau sta pe calculator),el are casa lui.Copilul sufera ft mult ca nu este bagat in seama decat ft rar,mi-a spus sa ii gasesc alt tata care sa se joace si cu el.Suferim si eu si copilul in ultimii 2 ani ft mult.Stiu ca mai tarziu copilul o sa imi reproseze,dar eu nu mai suport.Nu vrea sa plece din casa decat atunci cand primeste citatia,am incercat sa ii spun sa mergem sa bagam divort amiabil,dar nu vrea.Stiu ca o sa imi fie ft greu,dar pentru copil o sa incerc sa fiu puternica.Am noroc ca familia mea(fratele si bunicii mei)ma ajuta cum pot.Sper doar sa nu imi faca multe probleme si sa lungesca ft mult divortul.
Dumnezeu fie cu noi!

[mary_lou]

Wow...Imi pare nespus de rau ca s-a ajuns la acest lucru, dar eu sunt sigura ca decizia pe care o vei lua va fi cea mai buna pentru voi! Daca nu se poate altfel si nu exista liniste si armonie intr-un cuplu, mai bine despartiti!