Iulica draga, ai ghicit! Am rupt floarea!
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
De gustat n-am gustat-o, ca am invatat deja ca nu-i de papa chiar orice. Si nici mami nu s-a suparat, de bucurie ca n-am patit eu ceva rau. Oricum, era cam unica floare care a rezistat pana acum.
Singura solutie sa aflam daca am scapat sau nu de uratii de giardia e sa facem o analiza la kk. Ai mei n-au ajuns inca, dar mami crede ca ii mai am, pentru ca uneori inca imi miroase ciudat gurita.
Eu am plecat la culcare. Va pup pe toti si sa stiti ca va iubesc, asa mi-a zis mami sa va transmit. Iar acum, m-a rugat s-o las sa scrie si ea ceva. Noapte buna, scumpii mei prieteni!
Acum cateva zile, am recitit jurnalul lui Cezar. Sunt cateva luni in care am incercat, prin ochii lui, sa surprind cateva din minunile cu care ne incanta zilnic. N-am fost mereu consecventa; unele lucruri le-am mai uitat si le-am scris in jurnalele celorlalti copii, altele si-au facut loc pentru totdeauna in sufletul meu, chiar daca nu apar aici, la jurnal. Mi-ar fi placut ca peste cativa ani, baietelul meu drag sa vina si sa citeasca despre lumea copilariei lui. In acest moment ma intreb daca acest lucru va fi posibil. Dincolo de faptul ca tot ce se intampla in lume e plin de surprize si de neprevazut, acum ma intreb daca Cezar va mai avea acces la acest jurnal in conditiile in care voi fi banata. Chiar daca inca nu pot sa-mi accesez semnatura, voi fi solidara cu fetele si voi pleca de pe acest forum daca adminii vor da curs avertismentului peste cele 24 de ore sau mai putine. Si atunci, ma intreb (pentru a cata oara in viata aceasta)? La ce bun? De ce am pus oare suflet? De ce am infiltrat in acest forum putin din ceea ce insemn eu, cu bune si cu rele? Acum am ochii in lacrimi. Si nu pentru ca ma asteapta pe mine, Cristina, o ruptura (probabil inevitabila), ci pentru ca am sudat putin cate putin, in acest spatiu, crampeie din viata puiului meu drag. Care a ,,crescut" impreuna cu voi: Darius, Andi, Alexutii, Bria, Alexandra, Danuta, Emre, Lara, Pierre, Radu si Mira, Iulia, Ton, Tudor, Leda, Mariile si toti ceilalti nu gratuit numiti prieteni ai lui Cezar (sa ma ierte cei pe care nu i-am numit din cauza lipsei de concentrare, dar sa fie siguri ca imi sunt la fel de dragi). Imi pare nespus de rau cand simt ca aceasta frumoasa poveste s-ar putea frange brusc si nemeritat. Inca mai sper ca dupa acest mesaj jurnalul isi va putea urma cursul firec, cu povestioare dragute si framantari de mamica, cu nazbatii haioase, cu noi cuvintele care ne incanta inima. Stiu, spatiul virtual este practic nelimitat, insa... o prietena de pe forum mi-a spus ,,dupa ce vor trece toate, nimic nu va mai fi la fel". Din pacate.
by cristina_gl » Tue Nov 07, 2006 4:18 pm 
