Multumesc tuturor pentru interes si pentru sfaturi. In primul rand Ninei care a avut rabdare sa caute si sa-mi transmita informatii in acest sens, dar si lui Gabi-cta, Suzanei si Andruschai. Intai de toate as dori sa-i raspund Ninei, in sensul ca mai intai m-am documentat eu citind, apoi am discutat pe larg cu doctorita, care (culmea! trecuse si ea printr-o situatie similara acum 5 ani caci are un baietel) analizand situatia mi-a spus ca edemul afecteaza 3 limii nervoase: 2 ale mainilor si una a spatelui, care insa e mult mai putin solicitata. Mi-a dat sa refac analizele, care au iesit bune si mi-a dat voie sa dau cand si cand cu unguent antiinflamator (reumatic). Citind prospectul am vazut ca atunci cand unduentul e folosit dupa a 6-a luna poate da toxicitate cardipulmonara la fat, asa incat nu am dat decat de 2 ori,in interval de o luna de zile. Spuneam mai sus ca m-am edificat, in sensul ca am citit in cartea scrisa de un medic obstetrician american si o mamica-profesor de psihologie, intitulata "In asteptarea bebelusului - Ghidul viitoarei mame", unde in adevar autorul specifica clar ca in cazul edemului la maini sau fata trebuie sa te adresezi medicului, pentru ca acestea ar putea fi indiciile unor suferinte fetale. In plus alte probleme, nu ar fi. Nu ma doare burta, cel mic se misca destul de frecvent, chiar si in timp ce va scriu
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
.
Draga Andruschca m-am regasit oarecum in descrierea facuta durerilor tale si crede-ma ca te inteleg cum nu-ti imaginezi de bine. Asa este, mainile sunt anchilozate si parca ar fi de lemn sau tabla. Ma simt ca un robot, care nu dispune de mobilitatea umana. Toate le pot trece cu vederea, doar ca durerile pe masura ce stau mai mult de 5-10 minute intr-o pozitie, cresc in intensitate, incat sunt nevoita sa ma ridic si sa umblu, cand eu sincer nu-mi doresc decat sa dorm. Problema care apare nu este ca nu pot dormi noaptea, ci ca nu pot dormi de durere nici zi, nici noapte. Sa nu vorbesc intr-un ceas rau, azi e un pic mai bine. Macar sa pot sta intinsa si macar sa pot fura cate o ora de somn cand si cand. Sigur ca m-am gandit ca ce va urma "dupa" va necesita efort si atentie sporita, dar trag nadejde ca Dumnezeu sa ma ajute si acum si atunci, ceea ce va doresc tuturor. As vrea sa nu inchei aceste randuri, fara a-i spune Ninei ca sentimentul de compasiune tine de intelegerea si bunatatea umana. Fara indoiala ca toti avem nevoie de sprijin si de un cuvant de imbarbatare, uneori. Iti multumesc cu toata sinceritatea pentru ganduri si randuri!
by nina cosac » Tue Mar 22, 2005 10:03 pm 
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
!![[cool]](./images/smilies/cool2.gif "Cool!")