Andrei, baiatul meu cel mare ma intreaba din ora in ora daca poate sa il sune pe X sau pe Y sa vina la el. "Noroc" ca amicii lui inca nu pot veni singuri de capul lor, asa ca discut cu parintii si stabilim o zi in care facem sau primim vizite.
Am o "gasca" de mamici cu care ne vedem o data pe saptamana, dar ele au copiii de-o seama cu baietelul meu cel mic, Luca. Asa ca nu ducem lipsa de intalniri si viata sociala. Insa toate sunt cat de cat programate. Nu mi s-a intamplat sa ma trezesc cu copii la usa, dar stam la bloc si prietenii nostri locuiesc in alta parte.
Asa cum descrii tu, pare nteresant dar sa am chiar zilnic casa plina de copii...? Nu stiu daca as rezista nervos. Curaj si nervi de otel.