by jo_ana » Mon Oct 30, 2006 3:03 pm
Sa-mi continui povestioara despre casuta mamei: a fost foarte frumos. Cand mama a spus ca mergem sa-mi arate unde a locuit ea cand a fost bb ca mine am intrebat-o:"Tu ai avut casutza ca si piticii? o sa intram inuntru? O sa ma lasi si pe mine?"
Mama mi-a promis ca da, dar era asa de emotionata, ca avea ochii plini de lacrimi. Imi povesteste adesea despre locurile acelea, de parca ar fi trait intr-o poveste, intr-o lume ireala.
Dar asa si e acolo: liniste, natura pura, cu tot ce inseamna asta: vant, lemne, noroi, animale!
Am ajuns finalmente: eram curios sa-i vad casuta, dar mami s-a socat - intr-adevar nu a mai fost pe-acolo de 2 ani! Casa ei este in paragina. Nici n-am oprit, caci mami s-a suparat rau de tot - stie ea de ce, eu nu stiu!
Am continuat drumul, la bunicul ei, adica strabunicul...acolo era cald, casuta de barne cu 2 odai...frumos; exact asa imi imaginam eu casuta din padure!
Mi-a placut asa de mult, incat si mami si-a uitat supararea: m-am jucat cu carutzul lui Bunicul, am carat lemne, am construit fantana din coceni de porumb: a fost de o mie de ori mai frumos decat cu cuburile de-acasa! Am vazut porcii, gainile, cocosii, dar n-am vrut sa merg la bivoli...ca pentru mine sunt elefanti!
In fine, bunicul a fost asa de bucuros ca am mers sa-l vedem; si mie mi-a fost drag, caci e asa de linistit si calm! I-am promis ca la vara, mai mergem la casuta lui...sper sa ne mai astepte!...
Pe drum, pana acasa, i-am tot spus mamei ca mi-a placut casuta ei (de fapt a bunicului) si ca vreau sa mai mergem acolo.
Azi dimineata, cand m-a trezit i-am spus mamei: cand ma duci la tine la casuta? noi de ce nu avem casuta de-aia?
dar cand tu ai fost mica, eu unde eram?
...si-am inceput o noua saptamana plina de necunoscut si suparat ca ...iar merge mami la serviciu!