Unde-i Minele meu?

[ananda]

[ananda]

si iata-ma din nou aici.

primul jurnal l-am avut pe la 14 ani... acum imi vine sa rad cum scriam cifrat anumite lucruri ca sa nu le poata citi nimeni.

ideea de EU coerent e destul de absurda, amintirile despre MINE-uri mai vechi nu au prea mare legatura cu ceea ce sunt acum... cel putin aparent. dar stiu ca acel trecut m-a modelat si m-a modificat.

niciodata nu am tinut un jurnal de intamplari; chiar atunci cand povesteam ceva acela era doar pretextul pentru a incerca sa analizez si sa inteleg ceea ce intamplarea respectiva a nascut in mine.

ma gandeam zilele astea la sensul acestui forum pentru mine: relatiile de aici sunt, cu unele exceptii, prea superficiale ca sa conteze cu adevarat, informatia efectiva pe care o extrag de aici despre cresterea copilului nu justifica nicicum timpul pe care-l petrec citind si scriind. sigur, nevoia de socializare exista, dar abia acum vreo 2 zile am inteles:

forumul e un fel de mic sat unde populatia feminina s-a adunat la claca. si in timp ce muncesc femeile isi spun pasul, impartasesc o intimitate calda, cu mici barfe, povesti despre copiii si barbatii lor, cu sfaturi si schimburi de experienta... acel gen de comunitate arhaica pe care societatea moderna l-a pierdut. un mod de relationare atat de adanc intiparit in genele noastre incat e greu sa rezistam tentatiei.

mai intra si cate un barbat in incapere din cand in cand, dar e cu siguranta o societate matrarhala.

mai sunt vreo 3 forumuri pe care intru, pe 2 in mod regulat si pe unul doar arareori. de fapt ceea ce mi-a placut aici a fost exact acest gen de relationare, forumul nu e inca atat de mare incat sa atinga masa critica si sa devina "oras" dar nici atat de mic incat sa te plictisesti de fetzele arhicunoscute ale acelorasi vecini vazuti zilnic.

[Kristin]

[Primrose]

[ananda]

S-a intamplat si asta! Bebe era in patul mare, grabindu-se sa ajunga de la o margine la cealalta, eu voiam sa-l imbrac si faceam misto de el: "ce-i mami, ti-e frica sa nu plece".... ("patul" am vrut sa zic, dar n-am mai apucat. pentru ca BB si-a dat drumul la manute si a facut 2 pasi singur, atat de repede ca nici macar nu si-a dat seama ca nu se tine de nimic!)

Am ramas ca o toanta cu gura cascata si am inceput sa plang de emotie!

Nu m-am simtit asa nici cand a zis mama, nici cand a facut alte chestii mult mai interesante...

nu stiu cum sa explic, pentru mine pozitia bipeda simbolizeaza verticalitatea spirituala, simbolizeaza desprinderea de pamant si indreptarea catre cer, iesirea din animalitate... nu sunt sigura ca explic foarte coerent, dar intelegeti voi!

Omuletul meu mic!

[Primrose]

Uraaaaa!!!!
Felicitari pentru un frumos si curajos!!!! Bravo Andrei!

[aceeasi_eu]

,,nu stiu cum sa explic, pentru mine pozitia bipeda simbolizeaza verticalitatea spirituala, simbolizeaza desprinderea de pamant si indreptarea catre cer, iesirea din animalitate... nu sunt sigura ca explic foarte coerent, dar intelegeti voi!
Cat de frumos scrii si cat de bine ti-ai exprimat mandria si bucuria!!!!!!!!!
Citind,am trait lacrimile momentului vostru.

[ananda]

multumim ca ne sunteti alaturi!

[cristina_gl]

Mare bucurie ti-a facut puiul, Ananda! Daca-mi amintesc bine, la putin timp dupa ce ai nascut, ti-am spus ca "in curand " va merge. Si ai fost foarte... rezervata. Normal, lunile par multe si lungi cand le ai inainte. Bravo barbatelului!

[ananda]

multumesc cristina! e adevarat, cand ma gandesc ca in curand are 8 luni ma minunez. e inca foarte mic dar stie clar ce vrea si adesea stie si cum sa ceara... acum multe luni parea destul de neverosimil ca o sa treaca timpul asa repede!