by danaG » Thu Oct 26, 2006 11:33 am
Cristina, imi pare rau sa citesc ca ai probleme. Sper din suflet ca tatal tau sa fie bine. Ii doresc din tot sufletul sanatate.
In ce-l priveste pe ingerasul tau, nu te dezarma singura. Si eu am trecut prin asta... doar ma intorceam cu spatele si dinozaurul meu facea o boacana. Si mai aveam si fata care avea nevoie de atentie. Nu trebuie sa te supere... incearca sa te amuzi. Si eu ma suparam si apoi radeam de muream de una singura. Am povestit despre nazbatiile lui in alta parte... Ideea era sa incerci sa fii atenta cat poti de mult ca sa nu se raneasca, sa indepartezi ce il poate rani, dar lasa-l sa exploreze. Au atata nevoie de asta la varsta asta. Nu te ingrijora. Nu esti in rolul care nu ti se potriveste ci doar te confrunti cu situatii noi cu care te vei obisnui. Cat mi-as dori eu acum sa mai pot sta cu ei atat de mult incat sa imi doresc sa merg la serviciu.
De tipat ma mai trezesc si eu din cand in cand...dar stii ce apostrofare primesc? "Mai incet ca ma sperii." Atunci imi cer scuze, explic ca am fost doar putin nervoasa si incerc sa ma calmez....