Nu ma lasati singura cu copilul......

[ala011]

Eu nu am avut sa ceva, eu mam ocupat cu copii familiei mele, cand am nascut pe prima mea fetita, stiam deja multe lucruri sa fac. Dar dupa ce am nascuto pe Julia pana la varsta de 3 luni tot timpul o controlam daca respira. Daca dormea fara sa se miste mai mult de o ora imediat imi puneam mana pe puls. Ptr. mine a fost foarte greu. Si acum daca doarme mai mult de doua ore in cursul zilei si vad ca este in aceasi pozitie, imediat ii controlez pulsul, ptr. mama este normal, doar ne iubim odorul si nu vrem sa i se intample nimic. Reactia ta a fost foarte normala.

[ariannna]

Cand m-am intors din spital era soacra mea la mine de vreo 4 zile.A doua zii,in timp ce facea bagajul ma tot intreba daca nu vreau sa mai ramana...ii parea tare rau ca trebuie sa plece,dar eu si sotul meu am vrut sa fim doar noi trei in casa.Sotul meu si-a luat o saptamana de concediu(fara o zii)si am fost cei mai fericiti,doar noi trei.
Nu imi era frica sa raman cu bb,chiar eram foarte sigura de mine.Dupa cum am mai scris si la alte subiecte,m-a ajutat foarte mult un curs pentru pregatirea la nastere si ceva carti despre bb.Stiu ca e straniu...dar asta e experienta mea.Soacra mea m-a ajutat mult pentru ca a calcat tot ce a gasit in casa de calcat,sotul meu foloseste foarte multe camasi si pentru o luna nu am avut timp sa calc.
Atunci nu am lasat pe nimeni sa stea cu bb,acum cum vine soacra mea sau sora mea la mine,cum dispar...

[ralucaolga]

Nici cu noi nu a fost nimeni. In spital n-am putut sa dorm ca ma uitam la fetita si nu imi venea sa cred cat e de frumoasa. Cand i-am schimbat prima oara pampersul mi-au tremurat mainile. Dar apoi am capata siguranta. Cel mai greu mi-a fost ca nu s-a putut sa vina mama sau soacra mea din tara, sa ma ajute. Mai ales ca mult timp dupa nastere m-am simtit foarte rau si nu puteam sa stau nicicum, ma durea mijlocul, am avut si eu o furie a laptelui foarte dureroasa si multe altele. Si acum suntem singuri si am invatat sa ma descurc cu toate, dar imi e greu. Cand am fost in tara mi se parea inutil sa vina una din mame sa ma ajute la lucruri mai usoare decat cele cu care ma confrunt aici. Si eu am invatat din carti, reviste si din internet. Iar faptul ca am descoperit forumul acesta, a fost un lucru foarte bun. Invat multe despre ingrijirea bebeului si nu ma mai simt asa de singura.

[ala011]

Eu dupa nastere in spital o jumatate de zi si noaptea mam odihnit, fetita mea nu a fost cu mine, au luato la control. In timpul sarcini am avut zaharul destul de ridicat si ei nui batea imioara cum trebuie facea mici pauze,deci am avut cateva ore sa ma odihnesc, mai ales ca eu am nascut cu ajutorul unei substante, niu stiu cum se numeste in Romania.Mama nu a putut sa vina iar soacra mea locuieste in Lituania deci in nici un caz nu ma pot baza pe ea. Dar cum am scris mai sus eu nu un copil am crescut, ce bine ca stiam sa o pun la piept, sa o spal, sa-i schimb scutecele.

[mandicimihaela]

Eu mi-am dorit atat de mult copilul asta incat am stiu de la inceput ca nimeni nu ma va ajuta, asa am hotarat si cu sotul, ne descurcam singuri.Am regretat ca nu am putut fi din primul minut alaturi de Jasmina, s-o am in salon langa mine.Acasa cand am ajuns eram la fel de fericita ca si in momentul in care am nascut.Abia am asteptat sa plece mama, soacra....sa ramanem singuri,dar la o saptamana am facut furia laptelui si am acceptat-o pe mama, la rugamintile sotului sa nu mai ma chinui eu.M-a masat, a facut mancare dar de fetita tot eu m-am ocupat, si acum, la un an(in 31 martie)eu fac totul impreuna cu Jasmina si sotul,cand e acasa:papa,baita,somn,schimbat,joaca,vorbit...Sunt prea egoista, vreau sa fie doar amea.Nici nu stiu ce voi face fara ea cand va trebui sa incep lucrul....Nimeni nu o inlocuieste pe mama

[suzana_vladoiu]

Cata dreptate ai Mihaela... nimeni nu o poate inlocui pe MAMA...

[deea99]

Sincera sa fiu nu m-am gindit niciodata ca-mi va fi frica Asa cum am mai spus si in alte mesaje eu nu prea am constientizat ce ma va astepta.In ultima luna de sarcina imi doream sa nasc mai repede ca nu mai puteam sa stau comod la tv. din cauza burtoiului, dar nu stiam ce ma asteapta.Erau momente cind ma gindeam ca am sa nasc si am sa-mi reiau tabieturile mele.Abia cind am ajuns de la spital mi-am dat seama ca totul se schimbase.Daca in spital nu prea o alaptasem, acasa mi-a fost frica sa o mut de la un sin la altul, sau dormeam iepureste ca doc.din spital mi-a spus ca are mucozitati si sa am grija.Nu am avut mame bunici ect. linga mine ca tocmai isi faceau sarmalele de Craciun, dar l-am avut pe sotul meu care in loc sa ma ajute era mai speriat decit mine si mai mult ma agita.La primele baite al bb era sa-mi lesine sotul si asa ca l-am dat afara din camera si am scapat si de micul ajutor.Au fost momente cind nu am stiut ce sa-i fac dar m-am adunat si am invins.Pe la noua luni a facut febra mare si noi eram tot amindoua acasa dar m-am descurcat si de data asta.Frica pot spune ca nu mi-a fost niciodata, dar ca nu am primit ajutor din partea nimanui m-a schimbat foarte mult.M-a rupt de realitata citeva luni ,m-a indepartat de prietene, iar fetita mea a devenit dependenta de mine.Ea cind cere ceva nu spune<tata, da-mi, ci mama>iar uneori sunt foarte obosita si ma mai si enervez.Deaceea fetelor care aveti pe cineva care sa va ajute acceptati ajutorul chiar daca uneori nu prea sunteti multumite

[gabi-cta]

Cred ca toate suntem un pis egoiste si posesive cand vine vorba de ingrijirea copiilor nostri. De exemplu, ieri am fost in vizita la o prietena, care are o fetita mai mare decat Rares cu doua saptamani. Ne-am facut poze impreuna, am alaptat impreuna, am lucrat pe calculator, tatici stateau cu puii in brate si se jucau parca erau cu tractorasele afara in nisip...iar la un moment dat a venit mama prietenei mele si ne-a trimis in bucatarie sa mancam. Am ramas interzisa si i-am spus ca eu nu-mi las puiul in camera, ca nu am mai stat la masa cu lumea sau cu familia de la Revelion (cand eram gravida). Pana la urma m-a convins sa merg in bucatarie, ca se descurca ea cu bebelusii. Am iesit din camera pt fix patru inute, dupa cre i-am auzit tignalul lui Rares. Am sarit peste scaune si am "plonjat" in dormitor de radeau toti cu gura pana la urechi si tipau dupa mine sa beau putin vin sa ma calmez. Nu am putut sa-mi las copilul in grija ei desi este o femeie extraordinara, si de noi avea grija cand eram mici. Asta este!

[deea99]

Gabi_cta acum esti la inceput dar mai tirziu ai sa-ti doresti sa mergi la un teatru ,la un film si copilul fiind obisnuit cu tine v-a plinge si tu chiar daca mergi stiind ca l-ai lasat plingind nu te poti relaxa.Daca ai cu cine sa il mai lasi, cheama acea persoana la tine si oferati si tu 1ora de relaxare.Este mare lucru o masa sa o maninci linistita , asa cum zicea si Lili_ang ca-i vine mama si poate sa manince linistita (sper sa nu fii facut vreo confuzie), nu mai zic de nu mers la cumparaturi sau altceva.

[doinaden]

Fetelor, va trebui sa invatati sa va relaxati nu sa va intepeniti in usa impreuna cu sotul, bunica , bunicul de cate ori bebe face : UAUUUUUU.
La noi asa se intampla, dar nu e bne, asa sunt copii mici , mai si plang. Gabi cred ca dna vroia sa te relaxezi si tu un pic, sa te bucuri de vizita, ca ai iesit un pic. Oricum sunteti haioase cu vostrii.