Cum pot sa imi ajut barbatul!

[AnaDamian]

De cateva luni bune, aproape 1 an barbatul meu a intrat intr-o stare de "nedescris"! Nu reuseste sa lupte pentru el, dupa ceva probleme la locul de munca a preferat sa intre el in concediu crestere copil iar eu m-am intors la munca inainte de a-mi dori acest lucru; au urmat 5 luni in care a stat cu copilul si in care am incercat sa gasim altceva de munca pentru el...in cele din urma am reusit sa gasim un post pe rent a car la o firma, a avansat dupa o luna pe vanzari iar dupa alte 2 luni l-au somat sa isi dea demisia spunindui-se ca alktfel il dau afara! acum e iar acasa......cautam iar de munca si merge la interviuri......multe sanse...dar toti il refuza! Este in "depresie" dupa parerea mea iar incercarile mele de a-l ajuta au esuat si esueaza in continuare! Relatia nostra de cuplu e moarta.....am mai lansat un mesaj la un moment dat referitor la disparitia atractiei fizice, refuzuri....etc. Ce sa fac, nu vreau sa il pierd dar nici nu vreau sa fiu eu calul de bataie al familiei!
Astept parerile voastre poate ma ajuta sa descopar ceva ce nu am vazut pana acum!

[corinaghiorlan]

buna ana
din cate spui tu, sotului tau ii lipseste ceva. din cate imi dau eu seama la o prima analiza este vorba de increderea in fortele proprii, dar cred ca ar trebui "forat" ca sa vezi exact despre ce este vorba. o prima varianta ar fi ca tu sa incerci sa il incurajezi, in tot ceea ce face, exact cum faci cu copiii mici, si sa-si permita sa o ia de la un job "de jos", unde nu are foarte multe responsabilitati. treptat, daca merge treaba, poate fi remarcat, implicit stima lui de sine creste si isi poate asuma si alte responsabilitati, facandu-i placere sa practice job-ul respectiv. insa, o a doua varianta, care cred ca ar fi indicata este sa consulte un psiholog, acesta il poate ajuta sa-si identifice singur problema, si ii poate da cateva alternative pentru solutionarea ei. crede-ma nu te ajunge mult (in 3-5 sedinte x 300.000) te poti trezi cu o alta persoana langa tine, una pe picioarele ei si care iti poate oferi si tie sprijin.
te pup, si numai bine! sper sa se rezolve!

[ela5]

Am citit mesajul tau de vineri si speram ca sa primesti multe incurajari, vazand ca nu sunt persoane care sa fi trecut prin acest CALVAR care sa-ti impartaseasca din experienta lor, iata-ma printre voi...
La mine perioada a durat mai mult de un an si a inceput la cca jumatate de an de la casatorie... Ne luasera cam devreme necazul mai ales ca nu eram un cuplu "consolidat".... si in situatia in care pe mine ma macinau probleme de sanatate in familia mea care aparusera la doar o luna de cand l-am cunoscut pe sotul meu (ne-am casatorit cam dupa 10 luni).
Am facut fata acestei perioade cu sotul somer, desi a fost greu pentru amandoi, in urma intrebarii/dojenii mamei mele care m-a "scuturat" din nemultumiri :"daca el s-ar imbolnavi de ceva grav ce ai face? ai fugi? ti-ai spune ca nu asta ti-ai dorit de la viata , ca nu asa ti-ai imaginat sa fie si o sa-l parasesti? Cand te-ai cununat ai auzit ca sunteti impreuna la bine si la greu? tu te gandesti ce este in sufletul barbatului tau acum? crezi ca el vrea sa stea acasa? crezi ca este multumit de ce i se intampla? nici tu ca femeie nu ai accepta sa nu vii cu un ban in casa mai ales ca se mai gaseste ce sa faci, atunci la el ne te gandesti? el doreste sa munceasca, se duce la interviuri, incerca sa gasesca ceva? daca da ai rabdare "
ma cam pusese pe ganduri... mama mea.... mai rau ca soacra-mea care-mi zicea sa fiu mai artagoasa cu el.
Dar mi-am ascultat mama si bine am facut. Asa cum vezi in postul de mai sus m-am purtat cu el ca cu un copil mic (desi nu avem copii) l-am incurajat in orice, si incercam sa-i spulber toate indoielile, ii enumeram toarte calitatile pe care doar eu i le stiam si altii nu erau in stare sa le vada. Si la un moment dat pentru ca timpul trecea si el nu rezolva nimic, si ajunsese la disperare nu mai avea nici un pic de incredere in el chiar credea ca a scazut mult si in ochii lui si ca uite cu ce podoaba m-am casatorit.... i-am zis ca daca reusim sa trecem material din luna in luna nu ma intereseaza.... doar sa fie el bine sa nu cedeze psihic, bine ca am eu servici si ne descurcam fara sa intram in datorii chiar daca ne este mai greu....
Asigurarile mele repetate si incurajarile il linisteau intrucatva si-i dadeau forta pentru alte interviuri, umilinte si sperante desarte.
As zice ca ar fi un pic mai binela tine pentru ca al meu sot, neavand copii, toata aceasta perioada a citit si s-a uitat la televizor de i s-a acrit... imi era teama sa nu cedeze psihic de atata inactivitate ca nu se pricepea sa mestereasca nimic. Recunosc ca se ocupa de casa ma scutea pe mine dar cat sa faca de astea?
Si sa stii ca si eu aveam perioade mai grele, plangeam in drum spre casa, nu imi pasa cine ma vede, plangeam la servici, ma incurajau colegii ca o sa fie bine, ajungeam acasa uneori nervoasa si satula de situatia in care eram si dezamagita de distanta mare intre ce doream si cum era..... intram pe usa si cand vedeam cum ma intampina, cu cata lumina in ochi imi dispareau toate nemutumirile din minte si suflet si nu stiam decat cum sa fac sa-i fiu reazam....
Ma grabesc acum, o sa-ti mai scriu, acum am fost pe fuga dar am stat cu gandul la tine de vineri....
A meritat asteptarea, am cel mai dulce sot, simtim ca de atunci ne-am sudat si ca suntem capabili sa trecem si peste alte greutati, si din acea perioada ne-a ramas un motto-alint atunci cand se anunta nori negri "abandoi".
Numai bine si nu-ti pierde speranta.

[AnaDamian]

ela5 iti multumesc din suflet pentru mesajul tau! L-am citit cu atata increderere....! Asa este , ai perfecta dreptate.....este o situatie nu asemanatoare identica, si eu pland in drum spre casa, mai plag si la serviciu.....ma incurajeaza colegii.....! numai ca eu am evitat sa vorbesc cu soacra si cu mama, am vorbit doar cu fratele meu cel mare si cu sotia lui, care mi-au fost ca niste parinti! M-au ascultat ....mi-au cerut un CV al sotului iar cumnata mea a fost langa mine si ma ascultat de cate ori simteam nevoia sa vorbesc....nu l-a criticat si nici nu l-a scuzat ci doar isi punea si ea aceleasi intrebari ca si mine.....Imi dau seama ca m-a incurajat in a-mi gasi eu singura puterea de a-l intelege si de a fi langa el....! Sincer sunt momente cand radiez de fericire ...cand il vad cat de mult isi iubeste copilul, si cat de atent este cu ea, e fetita, si cum o culca atunci cand eu sunt franta si simt ca nu mai pot....! Il iubesc enorm....in ciuda tuturor greutatilor, si a multor alte ......!
Azi are interviul final la o companie ....avem emotii...pentru ca SPERANTA moare ultima! A plecat cu o ora juma mai de vreme sa nu fir trafic in oras...si sa nu ajunga la timp acolo! Imi dau seama ca perioada asta grea l-a schimbat...si poate ca o sa ma trezesc, ca am langa mine un om mult mai responsabil si mai constient de lupta din jungla in care traim.
Va multumesc mult !

[Primrose]

Ana, abia acum am dat peste subiectul deschis de tine. Cum a fost la interviu? Sunt sperante?

Sa stii ca te inteleg. Am avut si noi o perioada in care sotul meu nu avea de lucru in tara, fusese plecat in strainatate si a durat ceva timp la intoarcere pana si-a gasit un serviciu pe masura asteptarilor lui.
A stat si in concediu de ingrijire a copilului (fetitei) si in perioada aceea ne-am hranit din rezerve si am avut parte de o gramada de sacaieli din partea parintilor care nu concepeau ca un barbat "sa stea degeaba".
Important este sa aveti moralul ridicat... Noi am reusit sa nu ne descurajam, desi erau si momente de descurajare, de indoiala, de griji (in conditiile in care erau 2 ).
Nu va pierdeti speranta!!! Lucrurile se aranjeaza pana la urma, zambiti si fiti perseverenti...

[Cami-N]

Ana,astept cu inima stransa sa vad daca a trecut de interviu! Imi pare tare rau de situatia voastra! E totusi minunat ca e un tata de nadejde si un om minunat! Va reusi in final sa treaca si el de depresie! Iti suntem alaturi!

[AnaDamian]

Dragele mele, as fi vrut sa va spun ca am reusit dar nu este chiar asa! Din pacate nu a primit decat un raspuns ca este mult prea bun pentru postul respectiv si ca vor analiza situatia urmand sa il sune in decursul acestei saptamani. Asa ca am inceput o noua saptamana de lupta! Vineri am ajuns acasa si dupa ce am depus efort sa ii sustin moralul.....iar el mi-a oferit o seara linistita ocupandu-se el de Alexandra (baita, laptitul de seara si culcarea) am adormit ca un ingeras. Din pacate am fost trezita dupa doar aprox. 2 ore sa imi arate ca a gasit in cutia postala: un plic cu o notificare de revendicare a intregului bloc de locuinte! A fost o noapte de cosmar, eu am crezut ca nu poate cadea atat de repede dupa ce eu il ajutasem sa depaseasca esecul de a nu fi acceptat pentru ca este prea bun. In weekend s-a inbolnavit si printesa noastra care a facut o infectie in gat si am ajuns la spitalul de urgenta Grigore Alexandrescu. Acum, multumesc lui Dumnezeu, Alex e bine, Sorin a mai fost anuntat pentru un interviu ....asa ca, vom lupta! Nu stim cat va dura acest razboi dar sper sa se termine incetul cu incetul, castigand, ramd pe rand cate o batalie!
Imi vine sa rad: eu imi sustin moral barbatul iar voi imi sustineti mie moralul! Va multumesc pentru sustinere!

[Cami-N]

Ana,n-am inteles prea bine cum e cu blocul de locuinte!!! Indiferent de situatie veti fi despagubiti daca sunteti proprietari! Faza cu...esti prea bun pentru post i s-a intamplat si sotului meu...E nasol pentru ca de fapt e tot un refuz.... Nu are rost sa va stresati acum cu casa.Daca de-abia incepe,va fi un proces lung pentru revendicare,pana la finalizare e bine sa fie rezolvata problema sotului. Si daca e deja revendicat,veti fi contactati si se vor hotari niste conditii de eliberare...si tot tacamul legat de asta.
Cat despre sot,cel mai important este sa se prezinte la fiecare interviu,nu poti sti de unde sare iepurele. Sunt convinsa ca se va rezolva totul! Sanatate la Alexuta!

[AnaDamian]

Da cami, asa este, partea cu locuinta nu ar trebui sa ne sacaie mai ales ca inca nu este clar.....l-am rugat pe un frate de-al meu sa ma ajute sa aflu tot ceea ce este de aflat in acest sens si sa fiu la curent cu situatia in desfasurare. Fratele meu m-a linistit si mi-a promis ca indiferent ce se va intampla ei sunt langa mine si ma vor ajuta. Eu provin dintr-o familie de 6 frati, suntem foarte uniti datorita greutatilor prin care am trecut in viata si mai ales ca eu sunt penultima, asa ca cei care sunt mai mari au fost intotdeauna langa ceilalti iar noi am compensat cum am putut.O familie cu adevarat! In ceea ce il priveste pe sot el nu in telege nimic din principiile familiei mele, uneori mustaceste cand e vorba de vre-o intalnire a familiei mele pentru ca are el pitici ca x sau y nu stiu ce au spus la un moment dat si el s-a simtit "dat la o parte sau marginalizat" Am obosit sa ii explic ca fiecare dintre noi are locul lui bine definit in familie si ca nimeni nu il ia sau il da la o parte.
Aseara a reusit sa ma scoata din pepeni si am izbucnit foarte "urat"! Din pacate al meu sot are o doza mare de egoism, ii place sa faca pe cel mai destept si ii place sa braveze (sa se dea mare si tare). ce sa va spun ca i-am facut bagajul pentru cateva zile si l-am trimis la mama lui. Nu a vrut sa plece motivand ca o sa plece cand o sa aiva serviciu......dar mie mi s-a cam luat de ajutorul asta pe care il dau, de increderea pe care i-o acord si pentru care eu nu primesc inapoi decat obiecti si critici, eventual: aseara a plecat totul ca eu am ajuns mai tarziu de cat trebuia.....dar nu era nimic daca el la acea ora, cand am ajuns eu, nu ar fi fost in pat, pentru ca a dormit si el cu cea mica, si nu ii daduse nimic sa manance de la pranz (ar fi trebuit sa ii dea sucul de fructe in biberon pe la ora 4-5 dupa amiaza) era 7 si copilul meu nu mancase nimic de la 1-2 pentr ca el a motivat: ce vrei daca nu m-am trezit! Nu stiu, poate a fost bomboana pe coliva dar am spus tot ceea ce in aceasta perioada de cautari de serviciu nu i-am spus. Sincer acum sunt foarte linistita, nu stiu de ce...dar sincer cred ca relatia noastra e dusa, dusa chiar de mult timp iar eu tot sper ca se indreapta iar el nu vrea sa recunoasca!

[Cami-N]

Ana,imi pare rau ca ai ajuns la concluzia asta!IMPORTANT ESTE SA CANTARESTI BINE LUCRURILE SI MAI ALES SENTIMENTELE FATA DE EL.DACA A MAI RAMAS UN STROP DE IUBIRE,POATE MAI MERITA O SANSA,DACA NU...POATE UN SOC L-AR TREZI LA REALITATE! Ati discutat vreodata de divort?