Momentul adevarului

[lili_ang]

Stii la fel de bine ca si mine ca tatal tau e la fel de mandru de tine si de acolo unde e acum!

[tina1]

Total de acord cu lili! Parinti sunt cei care te cresc, care sufera si se bucura linga tine, zi de zi, cei pentru care esti centrul universului... Hai ca devin sentimentala rau. Asta pentru ca mi-ati amintit de o tristete de-a mea, si vad ca si de-a voastra, din pacate.
Si tatal meu a murit, din pacate, mult prea devreme. Aveam 15 ani si nu tin minte sa ii fi spus vreodata cit il iubesc. Dar sper din toata inima sa il fi facut sa simta asta.

[ralucaolga]

Libra, draga mea, prima mea reactie a fost sa te/ma intreb de ce ai renuntat sa iti cauti mama biologica. Apoi mi-am dat seama ca nu am cum sa inteleg ce este in sufletul tau, nu ma pot pune in locul tau. Cred ca orice decizie ai luat, daca te linisteste, este cea corecta. Important este sa iti gasesti echilibrul interior si sa te simti impacata cu tine si linistita sufleteste. Tu dai dovada de maturitate si intelepciune mare si sunt bucuroasa ca te-am cunoscut.
Si pentru ca la deschiderea subiectului ai spus ca poate interveni oricine, ma gandeam sa iti povestesc despre cumnata mea care a fost si ea infiata, dar acum plange fetita asa ca o sa revin.

[LIBRA]

Draga Raluca, am renuntat, pt. ca asa cum bine ai zis si tu, eu, la aceasta ora, ma simt f. impacata cu mine insami si sint f. linistita din acest punct de vedere. Eu incepusem procedura de cautare mai mult din joaca [basket] si, mai ales ca, lucrind intr-un domeniu in care cautarea parintilor este primordiala in activitatea mea, mi-am zis ca as putea incerca sa vad si eu, din simpla curiozitate, ce va iesi... Gindeste-te numai ca in 7 ani nu am facut nimic, pina sa ma angajez la actualul loc de munca. Si chiar si aici, din anul 2000 nu am mai intreprins nimic in acest sens. Nu ma mai intereseaza, pur si simplu . Mi-a devenit mai mult decit indiferent acest capitol(al cautarilor). Plus de asta, m-am lovit si de autoritati, care nu sprijina in nici un fel persoanele aflate in situatia mea [v] . Asa ca....mi-am zis ca nu mai are sens .... Daca mi se va ivi ocazia in viitor de a o cunoaste, f.bine, daca nu, nu-i nici o problema (s-a mai estompat curiozitatea initiala). [^]

[ralucaolga]

Draga Libra, asa cum ti-am promis, revin cu povestea cumnatei mele. Cumnata mea era destul de mare cand a fost infiata de parintii ei actuali. Cred ca avea 8 ani. Nu stiu nimic de parintii ei naturali, nu prea vorbeste despre asta si eu i-am respectat intimitatea. Cert e ca era crescuta de un bunic, undeva la tara in moldova. Cred ca atunci cand s-a inbolnavit bunicul a fost infiata. Deci era destul de mare sa stie ce se intampla cu ea. A fost foarte bine ingrijita si iubita de parintii care au crescut-o dar a avut si ea momente de "ratacire". La un moment dat si-a intrerupt scoala sa munceasca, ca nu avea haine ca alte colege, etc. Si-a revenit insa, a terminat liceul, a facut si o facultate si 2 copii in timpul studentiei, acum are un serviciu bun si este studenta din nou. (Ce e drept, de copii se ocupa mama, ca ea nu prea mai are timp.) Insa tine la parintii ei, le spune mama si tata, se duce sa ii ajute, le mai cumpara cate ceva, are grija sa ii duca la medic si altele. Acum cativa ani a facut un gest extrem de frumos pentru ei. Parintii care au crescut-o nu erau cununati la biserica. Ea nu este o persoana bisericoasa, dar nunta a facut-o la biserica si nu stiu cum s-a gandit ea ca nu este bine ca parintii ei sa stea necununati religios. Mai ales ca mama ei a regretat o data ca nu au facut si ei nunta. Asa ca a complotat cu mama, cu preotul de la biserica din cartier, a gasit nasi pentru parintii ei, fara ca ei sa stie nimic, a stabilit ziua si le-a facut o surpriza. Bietii oameni au fost foarte incantati si emotionati, s-au imbracat foarte frumos si am fost la nunta, la oameni trecuti de 60 de ani. A fost un moment foarte frumos si emotionant si ceea ce a facut ea pt parintii ei mi se pare un lucru demn de lauda.
Ce vroiam sa spun, ca si ea a vut momente grele si putea sa apuce pe drumuri gresite, dar si-a revenit si a inteles ca cei care au crescut-o ii sunt cu adevarat parinti si a incercat sa le faca un dar deosebit care stia ca ii va bucura. Eu cred ca e demn de lauda si e un semn de maturitate sa intelegi si sa accepti cine esti si sa mergi mai departe, asa cum faci si tu.

[gabi-cta]

Ralu, ce gest frumos! Bravo ei!

[viopogaceanu]

Libra, nu am fost f. atenta, cine ti-a spus de mama ta? Scuza neatentia.

[LIBRA]

Ce anume sa-mi spuna? Ca sa stiu la cine ma refer....Oricum, toate informatiile privitoare la trecutul meu le am de la MAMA mea.
Voi reveni....