Pe undeva, te inteleg. Ai muncit pana la epuizare ca sa rezolvi toate problemele, mari sau mici, legate de mutare, te-ai stresat mult... si inca nu te-ai linistit, nu ti-ai gasit locul in noua casa... Asa se intampla de multe ori cand te muti dar sentimentele se vor reaseza, cum spunea si Cristina, si pana la urma va fi bine... Ca n-are incotro
...
Si noi ne-am tot mutat si stiu cat e de iritanta situatia. Am stat ani de zile la ai mei dupa casatorie, acolo am trait primii ani de casatorie, si cu mai bune, si cu mai putin bune, n-a fost usor dar acela era caminul nostru. Dupa aceea, peste mai multi ani si mai multe experiente sinuoase, am reusit sa ne achizitionam o locuinta a noastra, micuta dar sigura. La parinti mergeam doar in vizita, zilnic, aproape dar... imi parea casa lor asa de pustie si ciudat de linistita, ca si pustie. M-a cuprins acelasi sentiment de tristete... Dar a fost trecator. De la 4-5 luni ale Mariei, ea acolo locuieste si casa copilariei mele e iarasi plina...
Te pupic.

. nu o cunosteam, de fapt nu-i cunosc decat pe cei de la care am cumparata apartamanetul. ea: "mama, da ce pat ti-ai luat!!!!! de care e salteaua?" eu: "ortopedica, ca eu am probleme cu spatele, sa ma mai ajute putin". ea: "e misto. si ce mare e. (180/200, nu e chiar asa de mare) numai buna sa faci sex pe ea. o sa-i faca bine si lu' barbatu'!!!"
cu vibromasaj nu venea nici partea cu sexul, nu???



