Pentru mine, cel mai impresionant a fost ecogdafia de la 3 luni. Atunci am inteles ca in burtica mea chiar creste o minune. Nimic nu se compara cu momentul in care am vazut pentru prima data manutele si piciorusele care se miscau de zor, inimioara batand... ma simteam de parca eram in cea mai frumoasa poveste. Cand am iesit din cabinet, parca pluteam... la fel si tati, cred ca atunci, pentru cateva zile bune, am fost cei mai fericiti oameni de pe Pamant (noi suntem fericiti in continuare dar, ma gandesc, or mai fi si alti parinti care isi vad bebeii la eco de 3 luni
.
A fost emotionant si cand am aflat ca sunt insarcinata, mergeam pe strada zambind, ca oamenii nebuni, cred ca radiam: toti trecatorii se uitau curiosi la mine... si cand am simtit-o miscand prima data si am sunat pe toata lumea: pe tati (care era plecat din Bucuresti), soacra, fratele meu, prietene dar... incomparabil cu acea ecografie...
La voi, cum a fost?

!!si apoi cand mergem amandoi la eco si ne explica doctorul cum e bebe!!si inca mai avem de trait multe emotii.....poopici
si i-a prins si fetzisoara... a fost prima clipa cand mi-am vazut puiul... am inceput sa plang de fericire.
!!poopici
).
