Buna!
Sunt noua pe acest forum. Am 26 de ani, arat de 19 - 20, asa zice lumea, si imi iubesc sotul, chiar daca l-am cunoscut pe 23 octombrie anul trecut. Adica destul de recent. Iar in mai anul asta ne-am casatorit - coup de foudre sau love at first sight...de ce nu - dragoste la prima vedere..
Il iubesc pentru ca m-a cerut de sotie dupa 3 zile de cand ne-am cunoscut, pentru ca este dulce, politicos, galant, atent, destept, plin de umor, harnic, ordonat (mult mai ordonat ca mine)...pentru ca semanam...si pentru ca este "sufletul meu pereche" pe care l-am intalnit intr-o zi minunata de toamna.
Ei ne mai ciondanim noi, mai ales cand trebuie sa plece in deplasari cu serviciul dar...asta e. Trece. Pentru ca merita sa fie iubit. Si nu sunt convinsa ca fac tot ce-mi sta in putere pentru a-l face si mai fericit: adica gatit, in primul rand. Stam cu ai mei iar mama se cam supara cand nu venim sa mancam cu ei..iar mie nu prea-mi vine sa fac mancare cand stiu ca are cine sa faca...Nu-i frumos din partea mea dar promit ca ma voi redresa in ac. privinta. Doar ca pe la 20 cand ajung eu de la servciu...e mai greu.
Va pup si sunteti tare simpatice!