Viata e o alegere!

[popica70]

Pe cineva care recunoaste ca despica firul in X (unde X mai mare sau egal cu 4)

[aceeasi_eu]

unde X mai mare sau egal cu...???
Tot pe sotii,mai ,Popica!!!
Am cam uitat sa glumesc,zilele acestea am fost mult prea serioasa...dar cred ca sunt ACUM impacata cu mine insami,am rezistat eroic,am avut contraargumente ptr toate sfaturile bune pe care le-am primit...
Este pasul important in viata mea.Este viata mea,a noastra a familiei,daca gresesc doar EU sunt responsabila,atat timp cat nu incerc...voi trai mereu cu regretul...

[popica70]

Eu iti tin pumnii si doresc ca totul sa iti iasa asa cum vrei!

[aceeasi_eu]

Ma asez...trebuie sa ma adun..
Obositoare drumuri,obositoare organizare,taxe,schimbari...
Azi am realizat ca am ratacit buletinul,undeva in drumurile mele...am blocat cardul intr-un moment cand aveam nevoie de bani...de ce l-am blocat??/fiindca din cele 3 carduri ale mele,am incurcat cifrele,nu-mi statea gandul la card...
A fost ziua stressanta emotional,care m-a daramat...cand decizia mea a fost azi conturata in acte...
Am incercat sa-mi ocup timpul si nu am facut decat sa fiu imprastiata si sa nu ma pot concentra si organiza deloc...
Azi nu mai fac nimic...

[aceeasi_eu]

As fii vrut sa deschid subiect aparte,dar fiind numai gandurile mele,cred ca e bine sa raman aici...
De mult ma framanta ideea,analizam,studiam dar inca nu trasesem concluzii,azi sau mai degraba zilele acestea am reusit sa vad lucrurile mai clar..
Ce ma framanta defapt?
Un lucru care cred ca ne framanta pe toti, copilaria ,ce influenta a avut ea asupra educatiei mele de acum,formarea mea ca om,relatia mea cu parintii,cu fiecare in parte,relatia lor...
De ce fiindca am vrut ca multe din greselile lor sa nu le repet cu copiii mei,am vrut ca eu ca OM sa am exemple in parintii mei,de asemenea EU ,respectiv NOI,sa fim un exemplu ptr copiii nostrii...
Mama mea eu am vazut-o o victima a casniciei,ea a fost cea care se plingea,nu vedeam decat defectele tatalui meu,fiindca erau atat de evidente...era bautura,era anturajul si aproape tot timpul plecat...iar cand venea erau certuri...si totusi nu l-am urat niciodata,ptr noi a fost un tata care a stiut sa se joace,care a petrecut timp cu noi in natura,care a rezolvat multe probleme cu calm...dar EL era mereu cel criticat,noi ca,copiii am fost tentati mereu sa credem ca EL este vinovatul...
Trecand anii,am descoperit motivul ptr care nu ajungea acasa si prefera sa petreaca timpul cu prietenii,am descoperit ca SI mama mea avea o mare parte din vina,prin ceea ce-i oferea acasa,atmosfera de acasa nu era aceea calda...
Am avut-o pe mama exemplul feminin,am inteles-o,am ascultat-o si am incercat sa ma dezvolt ca ea...o luptatoare,insa trecand anii si impreuna cu familia mea,am realizat ca aceasta lupta a mamei a fost egoista...multe din purtarile mamei mele ca femeie,ca sotie si ca mama(uneori)mi-au creat complexele si regulile de acum dupa care-mi ghidez familia si copiii...
Am crezut pina nu demult ca mama este exemplul meu,ca soacra doar in unele privinte imi poate fii de ajutor(ca exemplu),insa zilele acestea am avut socul...
Copiii nu vor numai vorbe bune si dragoste in cuvinte,acestea le-am avut eu,copiii mei, cu bunul lor simt si nonsalanta copilariei,mi-au aratat ca dragostea consta in grija efectiva pe care le-o porti,pornind de la un pachetel bine facut,de la o camasuta calcata la timp...Eu nu am realizat toata copilaria mea acest lucru...insa ca mama formata, aceste lucruri mi s-au parut normale...
Copiii mei au ales ...
Eu m-am putut controla,insa copiii au putut critica si am inteles multele certuri ale copilariei mele...
Revin,de ce sunt mereu tentata sa-mi critic mama ,iar tatal acum dupa ani,cand viata lui s-a schimbat,cand lucrurile in casnicia lor,,s-au asezat,,de ce pe TATA il primesc cu bratele deschise si inima topita??
Analizez relatia copiilor mei cu tatal lor,mai ales a fetei...este inclinata catre tata,il copie in multe privinte,a capatat pasiune ptr automobilism,datorita lui,subiect pe care il dezbat toti trei,s-a dezvoltat latura lupatatoare a ei,doreste sa fie puternica,uneori masculina,pornind de la blubi adidasi,sepci aruncate pe cap...mersul pe motocicleta...
Aici o inteleg,toate aceste pasiuni care sunt ale tatalui ei,ii dau incredere,ii dau putere fata de colegi,fata de baieti,discuta cu tati,fiindca cunoaste armele prin care vrea sa-i domine pe baieti..
In aceasta directie EU am indreptat-o,am incurajat in ambele sensuri de cand fata este adolescenta...Am fost cea care am stiut ca duc discutiile ptr a apropia tatal si fiica,pina nu demult fata fiind rupta bucatica din mami...
Fizic,se dezvolta ca mami,insa caracterul il modeleaza catre tati.Sunt mandra de asta!!!!Eu cu diplomatia ,calmul meu am stiut sa-i insuflu anumite reguli in comunicare,iar tati stilul practic,stilul FERM de a lua deciziile...
Are 13 ani si are puterea de a infrunta colegii si colectivul daca scopul ei este corect sau nobil...Are trairi de la entuziasm maxim ,la lacrimi aparute spontan fiindca un catel a fost agresat...
Imi place cum se dezvolta,insa incerc sa inteleg relatia lor...fetele cauta exemplul masculin?
Tatal este primul barbat de care se ,,indragostesc,,??
Am citit undeva de o teorie a lui Oedip(nu mai tin minte...tb sa mai aprofundez)cand atat fetele cat si baietii sunt atrasi de parintii de sex opus...
Fata am avut-o aproape din totdeauna,am comunicat si comunicam foarte bine,probleme legate de feminitate,relatiile cu fetele,multe altele,dar intrebarea mea finala:fetele sunt mai apropiate de tati sau depinde doar de mama cat de mult poate fii criticata de fata...fiindca EU in unele privinte ,NU VREAU SA DEVIN CA MAMA MEA...
Iar daca baiatul la aceasta varsta este mult mai apropiat de mine...nu pot spune decat atat:nici fata nu comunica atat de bine cu tati decat de vreun an de zile..,.
Acelasi lucru l-am observat la cumnata mea,despre mama ei...ea este chiar mult mai dura si radicala,legat de aceasta relatie...
Asta era ideea...

[cristina_gl]

[cristina_gl]

[Primrose]

[aceeasi_eu]

Cris,am citit undeva aceasta teorie,demult,insa nu am crezut-o ,de atunci am incercat sa contrazic teoria,sa fiu cu picioarele pe pamant.
De aici,pornind,Primrose,am incercat sa nu compar ,sa gandesc ca fiecare e unic.Copiii, mici fiind,ma revoltam profund,acum mai putin (fiindca nu vor sa provoace un conflict),daca erau comparati cu diverse rude sau intre ei,gasindu-le calitati si defecte.
E atat de simplu sa gasesti un defect,o trasatura de caracter si sa spui.,,il mosteneste pe X,seamana cu Y,la fel facea si Z,,
De aici apare resemnarea,accepti acest lucru fara a incerca macar sa schimbi ceva...
Eu m-am incapatanat in multe cazuri si am avut rezultat cu ai mei copii,DA sunt UNICI...
Eu m-am incapatanat sa cred aceasta teorie,insa mi-am studiat reactia mea in saptamana cand a venit mama mea sa ma ajute si reactia in urmatoarea saptamana cand tatal meu a stat cu copii...
Vis-a-vis de relatia tatalui cu copilul...un lucru care m-a socat acum ceva ani...
Mama dedicata trup si suflet copilului,acel gen de mama careia ii sare inima ptr orice...
Tatal era prezenta trecatoare in familie,in viata copilului,fiindca asa era serviciul,iar acele momente erau dedicate copilului.Copilul cat era de mic,de la cateva luni,reactiona vizibil fericit la vederea tatalui...
Aceasta fericire nu facea decat sa declanseze reactii de gelozie din partea mamei,certuri si acuze asupra tatalui care nu merita sa fie iubit si dorit atat de mult de copil,ci MAMA trebuia sa detina dragostea suprema...
Aceasta poveste m-a marcat vazuta din afara,fiindca acea persoana constientiza ca nu este in regula ce se intampla cu ea,dar sentimentele nu si le putea infrange...citise,stia...
Eu am vazut acea reactie cu alti ochi...Probabil dragostea ce i-o purta sotului,nu era profunda,nu era inchegata inca o relatie de cuplu...
In ani ,in acel cuplu(prieteni de familie)mama a acceptat lucrul acesta,dar si acum spune cu un zambet taios...,
,Baiatul e innebunit dupa ta-su...,,
Problemele lor de cuplu,par a se fii rezolvat sau se poate doar sa fii acceptat compromisul de dragul baiatului...
Am divagat ..
Aici mi-am propus sa vb cu mine,sa scriu gandurile si ideile...jurnal...

[aceeasi_eu]

Cris a scis:
,, Mi-as dori sa fiu o mama asa cum esti tu.,,
Aceste cuvinte pot fii incurajatoare,insa de multe ori ma duc cu gandul daca persoana cu care comunic, nu-mi da raspunsul spre care o indrept eu...
Ceva genul...
,,vai,cat de grasa sunt!!
interlocutorul:cum???vai,arati super!!
-vai,cat de...prost imbracata,nemachiata,obosita...,,
Toate acestea dau dovada de superficialitate,nu sunt genul de persoana care sa incurajez astfel de discutii...
(cris,nu e cazul tau,tu esti sincera si iti multumesc,apoi cred ca ai inceput sa ma cunosti))
Uneori am nevoie de incurajari,alteori urasc incurajarile,urasc sa fiu compatimita...ptr ca am momente cand ma simt slaba...si ma urasc ptr asta...