attachment parentig

[gazzella]

Ananda, cred ca nimeni nu practica un continuum neintrerupt (suna aiurea, nu-i asa?)
In societatea noastra uneori rupem continuum. Am spus ca eu il duceam in parc cu caruciorul. Am incercat sa-l duc in marsupiu, avem un catel, Puffo, care ne e si foarte drag si care trebuia si el scos afara de minimul 2 ori pe zi. Prima oara cand am facut asa, eu cu copilul in marsupiu si catelul care a vazut nu stiu ce si tragea era sa pic urat de tot cu copilul. Catelul nu pot sa-l tin decat in lesa, cu toata bunavointa n-am cum sa-l las liber, pentru a ajunge in parc trebuie sa traversez o zona foarte aglomerata, o superstrada... Mai sunt si alti catei tot in lesa, iar Puffo daca e liber si vede catei legati devine o pacoste. Si deci am inceput sa folosesc caruciorul, dar cum ajungeam in parc daca nu dormea il purtam in marsupiu. Mamele care incearca sa nu rupa continuum intampina o serie de greutati, de cele mai multe ori sunt izolate, in societatea Yequana mamele au suportul altor mame, a adultilor in general, al copiilor capabili sa-i poarte pe noinascuti.
Aici chiar daca au nemurile langa ele trebuie sa se lupte cu mentalitatea comuna, ca-i gresit sa-l tii in brate si alte cele. Mama e sub presiune, nounascutul poate sa si perceapa starea interioara a mamei...Daca chiar e singura e iarasi greu pentru ca e epuizant pentru o mama occidentala, care nu a crescut in continuum, nu are o cultura a alaptarii la san, a nasterii naturale, neinstrumentalizate sa abordeze viata in modul cel mai firesc, natural cu posibil. Presiunile societatii sunt imense, mesajele transmise mamei sunt contrastante, in cele mai multe cazuri insusi cadrele medicale trateaza binomul mama nounascut ca pe un fapt patalogic. Intervin sa corecteze comportamente care sunt sanatoase, instinctuale. Separarea nounascutului de mama la nastere practicata inca pe scara larga in Romania, practicata inca in Italia, putine spitale au inceput sa recunoasca importanta contactului continuu mama nounascut, e inca luata de buna, ca o norma utila, care se impune pentru buna stare a nounascutului. Astfel o mama ajunge sa trateze copilul asa cum i-a fost transmis de societate, de o politica interna a unui spital....
Punerea la san a nounascutului tarziu, la cateva ore si multe altele. O mama poate sa ajunga sa realizeze ca asta o fi calea cea corecta, daca insusi in spital se promoveaza aceasta maniera, pe care eu o gasesc lipsita de un total respect fata de fiinta umana. Vorbim de educatia child centered e non child centered.
E non child centered ca un copil sa-si urmeze mama, ca mama sa-si potriveasca pasii in ritmul pasilor copilului dandu-i acestuia sansa s-o urmeze. In societatea noastra nu se poate, mama trebuie, e constransa sa-l ia pe copil de manuta pentru ca-i trafic, soferii se impacienteaza cand trebuie sa astepte dupa un copil de un an sa traverseze strada. Nu exista respectul acordat copilului, exista doar o societate intr-o continua fermentare nici ea nu stie bine pentru ce.
Jocul liber e non child centered, dar nu se mai practica de mult, cel putin in Italia, ca sa-i favorizezi unui copil jocul trebuie sa-l duci in parcuri special amenajate, ludoteci. Acolo intalneste alti copii, e drept, dar jocul le este obstructionat de prerzenta inoportuna a parintilor. Nu li se permite copiilor sa greseasca, sa pice, sa se ridice, sa se murdareasca. Sunt tot timpul sub o presiune imensa: atent ca pici, atent ca te murdaresti, de ce ai facut aia?, de ce nu faci asa?. Daca o mama are curajul sa-si lase copilul "nesupravegheat" e condamnata "uite si nenorocita aia care-si lasa copilul liber, nu vede ca-i murdar? iarasi a picat?, dar nu-l ajuta? nu-l apostrofeaza ca-i neatent?. Copilu nu plage, este julit, dar se ridica singur, nu si-a pierdut inca zambetul de pe buze, isi ridica privirea si vede privirea consternata a celorlalte mame, privirea preocupata a acestora "saracul, a cazut si nu-i nimeni sa-l ridice". Atunci realizeaza ca ceva nu merge, incepe sa creada ca ceva nu merge cu el insusi si incepe sa planga. Si atunci trebuie sa intervin eu, sa-mi iau copilul in brate si sa-l asigur ca e totul ok, ca poate sa aiba incredere in sentimentele sale, ca in ciuda faptului ca e julit el era fericit.
Ei, si e greu! Cand pica si se loveste rau, incepe sa planga se repezesc altii "hai ca nu-i nimic, nu s-a intamplat nimic, dar se poate sa plangi? esti baiat mare acum!. Cum nu s-a intamplat nimic? Daca copilul plange inseamna ca sufera, de ce sa-i negi sentimentele, de ce sa-i transmiti ca nu poate sa aiba incredere in ceea ce simte, sa-i induci dubiul "oi suferi, n-oi suferi?. Atunci il iei in brate si incerci sa-l consolezi, iar mamele eu uita ciudat "uite ca-i ciudata, ii alimenteaza plansul. Si mai avem curajul sa sustinem o teorie cum ca copilul e "gresit", are comportamente care se impun a fi corectate.

Ieri am fost in parc, Felix s-a introdus in jocul unor fetite care aveau intre 7 si 10 ani. Vroiau sa impinga o structura ca sa ajunga la o viteza foarte mare. Si nu puteau pentru ca era Felix. Era o fetita care m-a impresionat in mod deosebit, s-a inarmat c-o rabdare de invidiat, incerca sa le conforteze si pe celelalte care erau vizibil impacientate de prezenta lui Felix. Se uitau intrebator la mine, iar eu le zambeam. Parintii erau vizibil jenati, dar totusi nu au intervenit.
Intr-un sfarsit fetele isi adapteaza jocul capacitatilor motorii specifice unui copil de varsta lui Felix.
Fetita de care va vorbeam nu a facut altceva decat sa invete rabdarea, toleranta, gentiletea cu zambetul pe buze. E genul de copil pe care mi-l doresc, capabil sa se autodepaseasca. Si-a insusit niste valori in modul cel mai intim posibil, nici o clipa mama sa nu a intervenit pentru a-i spune: "fi buna, rabdatoare, toleranta ca e mic!" A asteptat si si-a privit fetita cu incredere.
Asta inseamna non child centered.
In acea mica comunitate amazoniana copiii isi regularizeaza singuri jocul, parintii nu intervin niciodata. Rezultatul? Copiii nu ajung nici macar sa ridice tonul unii la ceilalti, nu mai amintesc palmi, muscaturi si alte gesturi agresive pe care le intalnim des in parcurile societatii industrializate.

[azura]

pentru ca vad ca nu mai participa nimeni la discutie m-am gandit sa dau un copy/paste la ce am citit eu despre atasamentul sigur,pornind de la prima teorie sustinuta a lui john Bowlby, apoi despre experimentul lui Ainsworth(eu stiam ca sunt 7 episoade a cate 3 minute fiecare la "strange situation",Gazzella, desi chestiile astea is mai putin importante) si despre tipurile de atasament la copil si adult,care sunt beneficiile atasamentului sigur si rolul acestuia in structurarea personalitatii.
asta pentru ca poate nu toate stim italiana sau engleza sau germana si asa este mai usor ...sper sa avem apoi ce impartasi si contraargumenta
acesta este un articol scris de
Prof. dr. Doina COSMAN,
Dr. Minodora MANEA,
Catedra de Psihologie Clinica si Sanatate Mintala,
Universitatea de Medicina si Farmacie

[gazzella]

Azura, n-am citit decat pe sarite articolul.
sunt extrem de multumita ca l-ai postat, inca n-am avut timp sa-l rumeg. se pare ca se anunta Bendis.


Testul nu l-am facut niciodata, dar e de ajuns sa-mi cunosc feciorul si sa ma cunosc pe mine (e foarte interesanta descrierea cu tipurile de atasament ale parintilor, o sa incerc sa ma descriu mai incolo...)



azi vara soacra ne face o vizita, intr-o seara vorbeste la telefon cu cumnata-sa in Elvetia
fiecare isi descrie nepotul
soacra: " e foarte frumos, cuminte, dulce, dar inca nu i s-a taiat cordonul ombilical, de cate ori se indeparteaza mama sau tatal copilul striga mama, tata!"
cumnata soacrei: "ei, al meu n-are probleme (copil de 8 luni), merge la cresa, sta cu oricine oricand, tinerii merg la chefuri seara si-au reluat viata mondana" si alte cele
eu ma uit la sot, sotul la mine si ne regasim amandoi mari "fraieri"
intr-o dimineata pornim inspre lac, ajungem, Felix se impinge sa-l pun jos din brate, ii dau repede jos chilotii si-l las sa exploreze lumea
intra in apa, cu exceptia a foarte scurte momente a stat putin afara, doar sa manance cate un fruct sau branzica.
intru si eu cam la o jumate de ora, ne jucam putin si-l iau si-l arunc la un metru de mine in apa, astept sa iasa, iese calm, relaxat. vine taica-sau si intinde bratele inspre el, ii dau drumul si inoata 1- 1,5 sub apa

ne mai jucam putin, il conduc unde apa-i era pana la gat dupa care ies
copilul ramane fara sa aiba nici cea mai mica intentie sa ma chieme
celelalte mame se uita la felix, se uita la noi si tac
intre timp o mama isi face curaj, isi dezbraca fiica de o varsta cu felix (toata ziua pana atunci in plin soare fata purtase pampers)si intra foarte atenta cu fetita in apa
sta cateva secunde dupa care repede afara s-o stearga
il mai stergea si bunica speriata pe al nostru, actiune care se dovedea total inutila pentru ca imediat dupa brotacu era in apa
intre timp mai intra si alti copii, unii de-o varsta cu felix altii ceva mai marisori
cu totii erau insotiti in mod riguros de parinti, unii aveau nevoie sa-si poarte cu ei in apa chiar si obiectul de atasament
toti parintii acestor copii se uitau la noi ca la niste extraterestrii, cum avem curajul sa-l lasam singur in apa (timp in care noi citeam sau discutam), cum nu insistam sa iasa pantru ca apa-i rece, cum nu insistam sa-i dam sa manance (noi intre timp am si mancat, am intins masa, i-am spus ca mancam si ca-i binevenit si el, el ne-a zambit a venit si-a luat ceva repede la purtator si-a plecat), cum el este in permanenta fericit, rade in hohote in timp ce improasca apa sau este reflexiv in timp ce merge in lungul rauletului care se varsa in lac
si cum de ai lor o tin tot intr-o maraiala?

nu am mai stat sa-i explic soacrei ce-i cu mama - punct imobil, de referinta, este mama cea care ramane la dispozitia copilului promta pentru a interveni cand copilul lanseaza mesajul
copilul devine punct mobil in continua miscare, explorare odata ce are certitudinea disponibilitatii mamei, a afectivitatii acesteia - certitudine data de un contact fizic prelungit cu mama - deci si purtatul in wrap sau fasa!!!! - si capacitatile motorii pentru a o face.
aproape intotdeauna am asteptat ca el sa se desprinda, sa aiba initiativa. in putinele dati in care am sarit calul si am cautat sa-l desprind fara ca el sa fie pregatit am ajuns la urlete
urlete care se stingeau in 2-3 minute daca restasbileam echilibru, adica daca-l luam, tineam in poale asteptand ca el sa plece.

ei, si uite asa ca al meu are unele mici "probleme" de comportament, adica nu are un comportament anxios-evitant si in consecinta tipa dupa mama tata spre deosebire de altii care plang putin sau deloc cand sunt despartiti de mama
alui meu, care are o reactie cat se poate de fireasca pentru varsta sa si pentru un atasament sanatos, securizant (faptul ca protesteaza cand ma indepartez, devin punct imobil intr-un spatiu necunoscut, nedelimitat care scapa controlului sau) nu i s-a taiat cordonul ombilical :-(((
nu i s-a observat de catre bunica, sau daca s-a observat a fost minimalizat faptul, capacitatea de explorare a mediului inconjurator (el cand ma stie acolo e capabil sa se indaparteze in sfanta pace chiar si un jumate de kilometru pentru a reveni chiar si dupa o ora jumate pentru a se alimenta timp in care-mi sta in brate, in poale daca manifesta dorinta), totala concentrare asupra jocurilor, actiunilor pe care le desfasura
se introduce singur in jocurile copiilor
dar,.... pe zi ce trece observ cu multumire, dar si preocupare ca al meu este foarte divers fata de restul copiilor.
si nu ma preocupa atat restul copiilor cat reactiile parintilor acestora
ultima discutie urata am avut-o cu un prieten de peste 60 de ani care are o nepotica cu 2 luni mai mica decat Felix crescuta mult divers fata de Felix.
mi-as reprosat ca-i prea liber, ca nu se poate sa i se permita unui copil sa se indeparteze ata de mult, e vorba oricum doar de spatii controlate, in natura.
ca nu se poate sa-i permit lui Felix sa decida el intotdeauna, ca nepoata sa e bine crescuta, sta cuminte langa el, la 1 metru, de cele mai multe ori de manuta, iar Felix este un salbatic.
nepoata-sa e "independenta", sta oricand cu oricine, in schimb Felix nu este obisnuit sa stea doar cu altii, ca-i vina mea si ca n-are sa se obisnuiasca niciodata daca eu nu ma decid sa-l obisnuiesc.
asta in conditiile in care Felix dupa o perioada de observatie a mediului, persoanelor noi se introduce in orice grup singur (in acest timp uita total de mine) dupa care mi-e greu sa-l desprind de acolo

[Brunhilda]

Gazzella... eu ma confrunt cu o problema...

si eu o las pe Irina sa alerge singura prin parc, de regula stau intr-un loc sau cel mult ma plimb dupa ea fara sa ma vada, face ce-i trece ei prin cap ..in fine...

problema pe care o am sunt cum procedez cu locurile/obiectele unde/cu care ... chiar nu are voie (priza, caloriferul electric, peria de wc, o multime de obiecte care aparent sunt inofensive dar pe care... de multe ori le-am vazut in mana ei foarte periculoase etc)

de fiecare data cand ii spun cu frumosul ca NU are voie, este o pierdere de timp...
o pot striga si de 10 ori pe un ton normal sau putin ridicat fara sa-mi acorde vreo atentie...
numai daca tip catadicseste sa intoarca capul dar nu pune capat activitatii periculoase...
azi dimineata m-am suparat si nu am vorbit cu ea pana inainte sa plec la birou... nu parea sa fie prea fericita cu asta...
ne-am impacat inainte si am lasat-o cu buni... nu prea fericita...

nu stiu cum sa mai procedez cu ea...

[ananda]

Azura, foarte interesant ! poate putin cam de specialitate pentru specificul forumului dar chiar si-asa cred ca vor fi destui care sa aiba rabdare sa citeasca.

Brunhilda singura solutie e sa nu prea aiba acces la obiectele respective (ex. pui aparatoare cu cheita la prize, pui peria de wc undeva unde ea nu ajunge, etc.). iar daca totusi le-a luat e la o varsta cand greu ti le va da: i le iei cu blandete din mana si ii dai altceva de facut. evident, e mai usor de zis decat de facut! vad eu cand ajungem si noi acolo!

piciul meu a inceput sa inteleaga de nu, chiar lasa obiectul pe moment, dar peste 10 - 20 de secunde cand credde el ca am uitat il ia din nou.... si se uita la mine sa vada ce zic! doar arareori tipa daca i-l iau din mana usor si ii dau altceva de facut, dar e inca mic, cand va fi mai mare nu cred sa mai mearga atat de simplu.

in general prefer sa nu fie cazul sa-i zic NU... dar asta e ceva utopic.

citeam povestea Gazellei despre Felix la apa si ma gandeam ca e o fericita: are unde sa-l duca si sa fie cat de cat in siguranta! ieri am fost si noi in parculet.

pentru ca i-am luat ghetute l-am lasat sa se joace in nisip: a fost extrem de incantat, si-a infipt manutele in nisip si avea o fatza multumita (n-a mai stat in nisip de cand a venit frigul iar inainte nu-l prea lasam decat cu picioarele pentru ca nu isi coordona prea bine miscarile mainilor si-si dadea nisip in ochi).

dupa nici un minut a dezgropat un chistoc de tigara (asta era in nisipul care mi se paruse mai curat ). am vrut sa-l pun mai incolo nitel... vad un rahat de caine!

asta e, cred ca mai asteptam cu nisipul!

deocamdata e foarte incantat sa bage mainile in castronelul ca mancare si sa manace singur cu lingurita (vorba vine singur, daca nu l-as ajuta un pic lingurita ar ajunge goala la gurita!). soacra mea e destul de mirata ca-l las sa se pateze si sa mozoleasca totul in jur, dar are suficient tact incat sa taca! iar eu sunt foarte incantata ca baiatul vrea sa faca el!

il las si cu mainile in mancarea mea, chiar si cand frige. a fost extrem de simpatic cum baga manutele in macaroanele fierbinti si le retragea repede, scancind! si iar le baga, iar le retragea! pana a invatat ca acolo frige si s-a orientat spre cutitul pe care-l lasasem din greseala pe masa! cand ma vede mancand mar se repede la cotor si musca din el cu gingiile, para i-o curat si o suge cu entuziasm, banana nu prea i-o dau ca atare pentru ca musca din ea bucati mari si era sa se inece, pepenele rosu e BUUUUUUUN!

[bebeca]

Si eu sunt de parere ca trebuie sa faci in asa fel incat sa-ti creezi cat mai putine motive de a-i spune NU la bebe......eu pentru prize am aparatoare, la sertare nu ma deranjeaza daca umbla (si-a prins manuta de vreo 2 ori si s-a linistit ), sunt "imuna" la intrerupatoare, combina muzicala etc......
Eu cred ca daca-i acorzi atentia si timpul necesar, si daca il faci sa simta ca esti acolo pentru el.....atunci bebe nu mai este intr-o continua cautare sa-ti atraga atentia prin tot felul de nazbatii.....
Cel putin la noi asa e....cand vin acasa de la servici, ea e deja treaza, ne imbracam, mergem in parc la joaca, apoi la bunici, apoi ne intoarcem acasa unde ne jucam, mancam, facem curatenie, strangem jucarii impreuna etc........practic toata dupa masa si seara sunt la dispozitia ei!!
N-am ajuns niciodata la istericale pe care sa nu le pot controla si solutiona rapid..... dar nu e timpul pierdut, nu??

[LORIANA]

Ohohoh.....nu nu...nu-i deloc tarziu....show-ul de-abia de-acum incepe...

[ana1977]

de aici inteleg ca fie-mea se incadreaza in primul gen?

noi mergem peste tot cu cea mica fiindca nu avem cu cine sa o lasam, asa ca decand "ne-am reluat viata sociala" ea merge cu noi
la botez, nunta, mot.
prima petrecere a avut-o la o luna jumattae de revelion si primul mot la 5 luni

merge cu noi sta in carut mananca, doarme, se joaca, tot acolo.
mai danseaza cu mine dar jumatate din timp interactioneaza cu necunoscuti fara a lua seama la mine. cand ni se intalnesc ochii imi zambeste dar nu plange decat de foame sau somnic.

acum mai avem un botez si gata cu mondenitatile anul asta :)

oricum nici acasa sau in casa straina nu plange daca o las singura sau cu o cunostinta

am un mare noroc e ffffffffffffff cuminte stie sa se joace singura e vesela doarme apropae intotdeauna cand o pun in patut si mai presus de toate nu a avut probleme de sanatate pana acum, inafara displaziei de sold si a torticolisului care sunt "vina"mea in rest nimic.

si acum imi pun intrebarea e ea cuminte din nastere, iar faptul ca am mai lasat-o sa planga sau nu i-am facut toate mofturile nu i-au influentat cu nimic dezvoltarea, sau din contra.

eu personal cred ca este si una si cealalta

[Brunhilda]

avem in toata casa aparatori de priza, opritorui de sertare etc

ea pana acum... si-a prins degetele de nenumarate ori insa asta se pare ca nu-i un motiv sa inceteze explorarea ci...mai abitir

la prize... trage de cablurile din priza pana smulge priza cu totul...
peria de wc... unde pisici s-o pun?????s-o pun in cui?


etc...

[bebeca]