Deci.....tot ce mi s-a intimplat pina acum nu am considerat si nici nu consider o pedeapsa, din contra.... o binecuvintare. Ii multumesc lui D-zeu pt. sansa pe care mi-a oferit-o, dindu-mi in dar aceasta familie minunata. Sint multe persoane care au parinti bilogici care nu isi merita numele de parinte, prin modul lor de manifestare fata de proprii copii. Pentru mine au fost mai mult decit parinti. Datorita lor am avut sansa de a avea o familie, de a deveni om si de a avea o educatie pe masura. Lor le datorez totul pina acum.
Dar sa revin cu povestitul....
Dupa aflarea vestii, a urmat o perioada mai putin linistita, din cauza bac-ului si a examenului de facultate. Randamentul la invatatura incepuse, la un moment dat sa scada, insa, mi-am impus sa imi revin si sa nu ma mai gindesc decit ca am de trecut niste examene de care depinde viitorul meu. Asa ca, mi-am redirectionat atentia numai la capitolul invatat. Si, slava Domnului, am reusit sa iau si bac-ul cu brio si la facultate sa intru din primul foc.
Ulterior acestei perioade nu s-a mai petrecut nimic important. Eu nu am dat deloc amploare acestui subiect....rareori s-a mai adus vorba despre el si nu pt. ca evitam sa-l aducem in discutie, ci pt. ca acest aspect nu a fost prioritar in vata noastra. Asa cum era de asteptat, am avut parte si de rautati din partea unor rude, insa nu le-am acordat atentie...eu nu imi incarc constiinta cu nimicuri. Asta nu inseamna ca nu m-a deranjat, insa am considerat mai intelept sa nu le raspund cu aceeasi moneda, pt. a nu da satisfacite. Le-am raspuns intr-un mod mai inteligent si mai diplomat si au inteles, astfel, mesajul meu. In viata nu trebuie sa ne cramponamm de niste lucruri care nu-si au sensul si locul... Buuuun.....Si uite asa, am trecut si de examene si de tot... Acum poate va intrebati daca am facut ceva pt. a-mi cauta mama. Din anul in care am aflat, respectiv 1993, pina in anul 2000 nu am intreprins nimic. Insa, prin natura muncii mele, stiam cum se procedeaza in astfel de situatii. Asa ca, mi-am zis, din curiozitate sa incep procedura respectiva. Vreau sa precizez un lucru: am facut din curiozitate si nu din alt motiv : desi nu ma intereseaza, as fi ipocrita sa afirm ca nu imi doresc sa o cunosc pe cea care mi-a dat viata. Este normal si firesc sa intimple acest lucru in sufletul fiecaruia, desi multi nu recunosc si braveaza ca ei nu vor sa o cunoasca si ca nu ii intereseaza de trecutul lor. Insa, va zic eu ca nu este asa. Te intereseaza f. mult, pentru ca vrei sa afli motivul care a determinat-o sa te paraseasca, daca mai ai frati, cu cine semeni, etc. Eu, cel putin, recunosc ca sint interesata de aceste aspecte, insa nu fac o obsesie din acest lucru. Mi-ar placea sa o cunosc si sa-i pun citeva intrebari. Nu am nici un resentiment fata de ea - ea avea 16 ani si, deci, minte ioc - mai vinovata o gasesc pe mama ei... Dar cine sint eu sa judec? Are grija D-zeu de asta, cu siguranta. Asa, precum spuneam....am trimis niste adrese acolo unde trebuia si, neprimind nici un sprijin din partea autoritatilor, m-am decis sa inchid definitiv acest capitol al cautarilor. Si din anul 2000 si pina in prezent, nu am mai facut nimic in acest sens, pt. ca NU MA MAI INTERESEAZA. Mi-am dat seama ca nu mai merita efortul si ca daca D-zeu considera ca trebuie sa o cunosc, va avea grija El, in acest sens sa faca posibila intilnirea. Necunoscute sint cararile lui. Vreau sa va mai zic ceva: am avut si am remuscari legate de faptul ca am recurs la cautarile unei persoane care nu a dat 2 bani pe mine nici o clipa si ma simt vinovata fata de mama. Insa, ea stie acest lucru si nu a deranjat-o. Din contra...m-a sfatuit sa fac tot ce cred eu de cuviinta pt. linistea mea sufleteasca. Insa, eu am refuzat sa mai fac ceva in acest sens si mi-am jurat ca o las balta.
Nu stiu ce ar mai fi de zis...Cred ca mai sint multe, dar momentan nu-mi dau seama ce am omis....
Pe scurt cam asta a fost...
Am reactionat asa cum a simtit eu, considerind ca nu este nici o tragedie sa fii un copil adoptat. Iimultumesc inca o data lui D-zeu si parintilor mei pt. viata oferita pina acum (am avut o copilarie fericita si linistita, o adolescenta minunata, pe scurt: o viata lipsita de griji si nevoi). Ai mei mi-au oferit sprijinul moral si financiar in orice moment delicat si de aceea eu le multumesc si le ramin profund recunoscatoare. Pentru mine ei sint si ramin cei mai buni parinti din lume si cei mai adevarati - UNICII mei parinti, pe care ii iubesc nespus de mult.
fetelor, daca vreti sa ma intrebati ceva, va rog sa nu ezitati. Sint convinsa ca am mai omis cite ceva...Oricum, nu inchid subiectul...Mai revin si cu alte amanunte....Momentan, sint putin obosita si mi-am cam pierdut sirul ideilor....asa ca, scuze daca am dat rateuri in exprimare....
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
![[:o)]](./images/smilies/clovn.gif "clovn")
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
![[salut]](./images/smilies/salut.gif "Salut")
![[plang]](./images/smilies/plang.gif "Plang")
...Asta e...Viata merge inainte... [v]