Mai..altfel

[framboise]

Misto "diferentele culturale"! si chiar au un sambure de adevar! [8D]

[cadbury]

Prin casa e tot mai frig, situatia se inrautateste in fiecare an. Nu m-as fi gandit ca va fi asa, au fost ierni in care dadeau atata caldura la calorifere incat nu puteam dormi noaptea, insa iarna trecuta a trebuit sa apelam la caloriferul electric, suplimentar, ca sa facem cald in camera Mariei. Era micuta si asta era un avantaj, nu alerga peste tot prin casa... Acuma, chiar daca incalzim in camera ei, pleaca de acolo si da de aer rece prin celelalte camere, ceea ce nu-i bine... Regret ca ai mei n-au fost inspirati sa instaleze centrala, acuma nici nu se mai poate, decat daca fac asta toti locatarii de pe scara... O cunostinta a mea nici nu se consuma, are in casa sub 20 de grade si tine copilul imbracat nu foarte gros, pare-se ca vrea sa-l caleasca... E convinsa ca daca e frig poate cel mult sa-i curga nasul, ca asta nu-i asa de grav ca o viroza. Nici nu foloseste alte surse de caldura, ca fac peretii condens si spune ca o costa prea mult reparatiile... Doamne, in ce lume anormala trebuie sa traim!

Asa e, vine toamna, acum cativa ani, pe vremea asta, destinul batea la usa si trebuia sa ne mutam dintr-o locatie in alta cu saci de bagaje, cu mobila si si lucruri - un moment mai gri al existentei noastre... Am petrecut o iarna la socrii mei. Pentru mine a fost ca un fel de armata. Eu, fetita rasfatata de toata lumea, obraznicuta, profesorica tinerica si cu fumuri... Tare grea a fost coborarea pe pamant. M-am maturizat. Eram plina de intentii bune dar nu-mi reuseau defel. Mi-amintesc ca am gatit acolo inca prin primele zile dupa mutare un spanac cu carnea semi-patrunsa si pe urma am iesit multumita cu sotul si prietenii sa ne plimbam prin parc... Si a fost o plimbare pe cinste! Acum imi dau seama ce aveam: cam multa aroganta, asa de felul meu, nu din rautate... Si combinata cu faptul ca nu reuseam niciodata sa cobor cu adevarat din norii mei... Raneam fara sa-mi dau seama, cu exuberanta. Acum stiu unde si ce lipsea... dar din pacate au zburat si anii aceia tineri, s-au dus, odata cu fitele de copilita.

Maria e mai bine, cred ca azi va fi ultima zi de antibiotic.

Va pupic, o zi minunata la toata lumea!

[cadbury]

Mamaaa, Kristin, am postat la tine in jurnal, Doamne, ce aiurita sunt, mii de scuze! De unde rezulta ca inca imi plutesc norisorii in jurul capului!

[Kristin]

Cadbury, ma bucur ca te simti ca acasa aici.

A semana cu o nemtoaica e de bine sau e de rau ?

[Kristin]

"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez. Iata-le cum suna:

1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
8. Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."

(Octavian Paler - Viata pe un peron)

[cadbury]

[Kristin]

Asa a fost si este ziua mea de azi: (fara cuvinte, de data asta)









VA MULTUMESC tuturor, din suflet !

[Kristin]

Si asa va fi de maine incolo, pentru inca un an:

[Kristin]

Ma retrag, discret, lasandu-va sa ascultati o capodopera:

[url=http://www.youtube.com/watch?v=wT9xh2OiT_s]Wonderful tonight[/url]

Cu bine !

[cadbury]

La multi ani, Kristin!