). Asta s-a intamplat din cauza ca d-ra a fost bolnavioara. Cu trasul de par si de nas am rezolvat-o (dupa principiul reciprocitatii
), dar sa-i raspund si la palmutze nu prea se potriveste convingerilor mele pacifiste.
Ceea ce ma ingrijoreaza e faptul ca intrevad in zambetul ei gales intentia, si nu pura intamplare. Adica se pregateste, imi urmareste miscarile si trece la atac; foloseste si diferite obiecte "de lupta" (jucariile, pantofii etc.). Chiar nu stiu ce tactica sa adopt, insa trebuie sa reglementam urgent situatia. Vreau sa am un bebe vesel, jucaus, independent, curios, dar nu obraznicutz. V-ati confruntat si voi cu un astfel de comportament? Exista ceva normalitate in toata povestea asta, sau pur si simplu ma testeaza si incepe sa depaseasca niste limite? Cum s-o fac sa inteleaga, ca suntem taaaaaaare mici, si abia acum lucram la capitolul limbaj si comunicare...


din contra
cred ca numai acolo la gradi a invatat "cei drept are in grupa destui "amici" cu proasta crestere".Si nu stiu daca ceea ce face Diego este autoaparare sau o face si din senin.