M-am hotarat, am si eu jurnal!

[jo_ana]

DA, DIN PACATE ASA ESTE!
La noi bunul simt este un mare DEFECT de caracter!Am experimentat si eu cu Toniu situatii similare...imi amintesc si de copilaria mea cand mereu capatam suturi ... acum ma doare si mai tare, cand vad ca cel mic este construit pe aceeasi stuctura ca si mama! A mostenit exact ceea ce nu voiam de la mine!

Si, ma intreb adesea, ar trebui sa ne "educam" copiii sa fie mai agresivi si nesimtiti? Pentru lumea in care traim, da! Dar mie nu-mi place acest comportament, desi la noi ai multe de pierdut din prea multa constiinta!

[cadbury]

Jo_ana, si eu zic ca nu trebuie sa ne educam copiii in spiritul acesta... Eu cred - si vreau asta - ca Maria va emigra cand va creste, va trai intr-o societate civilizata, de oameni care stiu sa se respecte. Si atunci o vom educa bine, frumos, asa cum si trebuie sa o educam.

Maria e bolnava... Avem viroza, a fost doctorita pe la noi si ne-a consultat, are gatuletul rosu cu vezicule, o sa-i dau antitermice si Sumetolim... Toti suntem prin casa afectati, cel mai rau e bunicu', el si tuseste intr-una. Tineti pumnii sa ne facem bine...

[jo_ana]

Of, va doresc sa va faceti bine! Doar ca nu disperati, asa e pe vremea aceasta cu micutii! Stiu ca e greu cu ei, caci sunt asa de sensibili, dar se va face bine! sa va intarim!

Si voi aveti asemenea ganduri? De a emigra? ...

[cadbury]

Azi e mai bine Maria, de fapt nici azi noapte n-a mai avut febra mare si a dormit binisor, s-a simtit ca ne-ati tinut pumnii! E mai greu cu mancatul, nu prea mai vrea nici laptele, ca o doare gatuletul rau, probabil, altfel e cat se poate de vioaie si jucausa avand in vedere starea ei generala...

Noi nu vom emigra, am mai scris pe undeva ca nu avem stofa, si oricum trebuia facut pasul mai demult, in anii tinereti, doar Maria vrem sa plece si sa nu se mai iroseasca precum noi pe aici, ar fi pacat mare! Nu cred ca se va schimba ceva in tara asta in urmatorii 100 de ani, cu sau fara integrare europeana, tristul adevar e ca tot noi, aia cu bube in cap, suntem pe aici, asa ca... de unde atata schimbare. Omul sfinteste locul.

[cadbury]

Sper ca azi sa fie si mai bine.
Acuma ascult un duet - Tina Turner si Kenny Rogers, primit prin mail de la frate-miu, calitatea sunetului nu e cine stie ce dar ma simt ca si cum am asculta impreuna. Uneori mi-e asa dor de el! Si sunt convinsa ca si lui, de-mi mai trimite muzica din cand in cand! Cand eram mici, ne certam si ne zgariam mai tot timpul, eram ca doua animalute neimblanzite cu gherute, dar la ananghie ne aparam reciproc in fata parintilor si ne acopeream... Ciudata mai e si dragostea asta!
Va pupic si o zi superba tuturor!
Sa imbracati bine copiii daca ii scoateti din casa, neaparat ceva fularele la gat! Noi nu mai iesim pana nu ne insanatosim complet - sfatul medicului.

[Kristin]

Spiridusii mi-au soptit ca vine toamna serios. Chiar vine. Asa ca va propun sa visam la iarna, daca tot e frig :)

Adevarul e ca e (inca) o vreme superba, desi e frig.

Sanatate Mariei !

[cadbury]

Prin casa e tot mai frig, situatia se inrautateste in fiecare an. Nu m-as fi gandit ca va fi asa, au fost ierni in care dadeau atata caldura la calorifere incat nu puteam dormi noaptea, insa iarna trecuta a trebuit sa apelam la caloriferul electric, suplimentar, ca sa facem cald in camera Mariei. Era micuta si asta era un avantaj, nu alerga peste tot prin casa... Acuma, chiar daca incalzim in camera ei, pleaca de acolo si da de aer rece prin celelalte camere, ceea ce nu-i bine... Regret ca ai mei n-au fost inspirati sa instaleze centrala, acuma nici nu se mai poate, decat daca fac asta toti locatarii de pe scara... O cunostinta a mea nici nu se consuma, are in casa sub 20 de grade si tine copilul imbracat nu foarte gros, pare-se ca vrea sa-l caleasca... E convinsa ca daca e frig poate cel mult sa-i curga nasul, ca asta nu-i asa de grav ca o viroza. Nici nu foloseste alte surse de caldura, ca fac peretii condens si spune ca o costa prea mult reparatiile... Doamne, in ce lume anormala trebuie sa traim!

Asa e, vine toamna, acum cativa ani, pe vremea asta, destinul batea la usa si trebuia sa ne mutam dintr-o locatie in alta cu saci de bagaje, cu mobila si si lucruri - un moment mai gri al existentei noastre... Am petrecut o iarna la socrii mei. Pentru mine a fost ca un fel de armata. Eu, fetita rasfatata de toata lumea, obraznicuta, profesorica tinerica si cu fumuri... Tare grea a fost coborarea pe pamant. M-am maturizat. Eram plina de intentii bune dar nu-mi reuseau defel. Mi-amintesc ca am gatit acolo inca prin primele zile dupa mutare un spanac cu carnea semi-patrunsa si pe urma am iesit multumita cu sotul si prietenii sa ne plimbam prin parc... Si a fost o plimbare pe cinste! Acum imi dau seama ce aveam: cam multa aroganta, asa de felul meu, nu din rautate... Si combinata cu faptul ca nu reuseam niciodata sa cobor cu adevarat din norii mei... Raneam fara sa-mi dau seama, cu exuberanta. Acum stiu unde si ce lipsea... dar din pacate au zburat si anii aceia tineri, s-au dus, odata cu fitele de copilita.

Maria e mai bine, cred ca azi va fi ultima zi de antibiotic.

Va pupic, o zi minunata la toata lumea!

[cadbury]

In primul an de invatamant am locuit la bunici... Nu in urbea natala, ci in alt oras. Un orasel elegant, micut, placut, in care fiecare anotimp sosea cu exuberanta, o lume mica in care gaseai absolut tot ce-ti trebuia... Apoi, bunicii s-au tot imbolnavit si m-au rugat ca pentru al doilea an sa-mi gasesc alta locatie, asa ca am stat la un fel de internat. Nimic nu stiam sa-mi gatesc, aveam un resou pe care am invatat sa experimentez tot felul de retete simple... Ma simteam foarte singura, imi cam tiuiau urechile.
Intr-o buna dimineata de sambata, am inceput sa aud glasul unui flaut prin apropiere, exersa ceva cunoscut. In linistea si izolarea mea, in toamna tarzie, picau foarte bine sunetele acelea. Stateam ore in sir si ascultam cu placere flautul. De la primele sunete, parca pluteam in alta lume, in zbor. Mi-era dor de acasa, de tata si de muzica lui frumoasa in care am crescut, de toamna din orasul meu... Nu reuseam sa-mi dau seama ce anume canta, era ceva clasic, o parte dintr-un concert... Si nu stiam nici cine canta. Pe urma l-am cunoscut... Era Anatol, profesor de muzica, basarabean, mic de statura si cu un chip blajin, foarte slab, care manca frecvent cuburi Knorr fierte in cana electrica si in zilele mai bune, hrisca... L-am abordat pe coridor dupa vreo doua, trei saptamani de la prima auditie. Atunci am aflat ca se pregatea pentru un concert Ceaikovski, de aceea exersa mereu, iar ceea ce auzeam eu mereu era inceputul partii a doua a acestuia... Concertul numarul 1 pentru pian si orchestra...

[Kristin]

Tare frumos mai povestesti !

Uite, pentru amintire si pentru a nu uita ca e o toamna superba:

[cristina_gl]

Cadbury, scuza-ma ca n-am apucat sa-i urez la timp sotului tau succes la prezentare. Imi pare rau si de gatutul Mariei, dar cred ca acum e bine, da?
Si eu m-am intrebat deseori daca ar fi bine sa inflitrez si ceva agresivitate in educatia lui Cezar. N-as vrea sa devina un copil si apoi un matur care sa accepte orice, sa se lase calcat in picioare. Este insa foarte riscant sa-l invat sa reactioneze violent, chiar si verbal. Deocamdata, nu pare a fi un copil cu tendinte spre violenta, desi are si el momentele lui de criza. Imi place sa cred ca a mostenit de la noi caracteristicile bune (eu una sunt mai vulcanica din fire) si ca voi reusi sa le mentin asa. Dar zic si eu ca si Ana: in lumea in care traim, e dificil sa supravietuiesti fara sa reactionezi ca atare. Sunt si alte modalitati de reactie, e adevarat. Gata, ma opresc, e jurnalul tau si n-as vrea sa ti-l incarc cu intrebarile mele, fara raspuns deocamdata.
Dar sa-i zambim frumos impreuna toamnei si s-o rugam sa mai stea.