bebele si cariera

[carmen-iuliana]

Salutare. Astept si eu un bebe si sunt tare fericita pentru asta, ca mi l-am dorit. Dar chestia este insa ca nu ma pot hotara nici acum ce este cel mai bine sa fac. Sa ma preocupe numai sarcina sau sa continui sa ma implic la serviciu? Problema este ca sunt o femeie activa intelectual si mie teama ca in momentul in care voi renunta cel putin deocamdata la cariera nu imi voi mai gasi locul. In schimb meseria mea este foarte stresanta si mi-e teama ca nervii pe care mi-i fac aproape zilnic sa nu il afecteze pe BB. Oricfum, este evident ca el e cel mai important, dar nici nu vreau sa devin o mama din aia de cratita... Cred ca pot sa-i ofer mai mult copilului meu si mai ales cred ca trebuie sa fie mandru de mine.
Voi ce decizie ati luat?

[ana1977]

eu lucram in dom fin-contab
avand in vedere ca patronul era sub orice critica (a vrut sa ma concedieze cand a aflat ca sunt insarcinata plus alte mizerii)( am ramas acasa de la 7 luni si inca stau cu bebe.

sincer singurul lucru care m-ar determina sa incep serv inaintea celor 2 ani ar fi banii

am atatea de vazut si invatat de la bebe si in plus un program in care plec la 8 dim si ma intorc la 8 seara nu prea imi ofera timp pt bebe-ul meu. ar insemna strict cariera

incerc sa gasesc un prog mai bun dar nu prea cred

probabil o sa fie greu sa o reiau de la capat cu cariera dar pe de alta parte eu am vrrut copil nu mi l-a pus nimeni in brate si pt copil e important sa petreacacu mine macar cateva ore pe zi, deci alegerea e clara. pana nu gasesc ceva care sa imi asigure acest timp.........................

[Claire]

[robertzica]

Si eu aveam o munca intelectuala si cu stres pe masura . Atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am crezut ca va fi simplu dar nu a fost chiar asa.

O vreme m-am agitat pentru toate nimicurile de la serviciu (am prostul obicei sa pun suflet in tot ceea ce fac chiar si atunci cand stiu ca cineva/ceva nu merita) si veneam acasa stoarsa de oboseala.

In tim, stresul s-a mai atenuat: instinctiv, am inceput sa nu ma mai agit pentru toate prostiile si, la un moment dat, chiar nu ma mai afectau. Am mers la serviciu pana la aproape 34 de saptamani si sincer, nu a fost tocmai ok (treasure poate sa spuna cat de neplacut e pentru ca si ea a mers la fel de mult la serviciu).

Cam asta despre stresul de la serviciu.

Despre cariera, nu a fost usor sa obtin satisfactii niciodata, a trebuit sa muncesc foarte mult pentru tot ce am obtinut, asa ca sunt convinsa, atunci cand va fi cazul sa o iau de la capat voi gasi solutiile necesare in plus, acum am si experienta de dinainte si mai multa incredere in mine.

Oricum, nu concep sa imi las bebitza acasa si eu sa plec la serviciu, sa ma intorc seara (cel mai probabil cand ea va dormi) si sa apuc sa petrec timp cu ea din joi in pasti, eventual in week-end printre hartiile aduse acasa de la serviciu sa le mai studiez putin.

Stiu, din experienta, ca sunt multe momente frumoase in viata unui copil. Momente de care, din pacate, prea des se bucura bunicii sau bonele. Eu vreau sa aud primele cuvinte din gurita copilului meu, vreau sa ii vad primii pasi, vreau sa ne jucam si sa radem impreuna. Pana la urma, de asta mi-am dorit un copil: sa il ajut sa creasca, sa se stie iubit si in siguranta in orice moment si sa ne bucuram impreuna de fiecare clipa din viata lui. Nu cred ca poate cineva sa ii ofere aceste lucruri mai bine decat mine... poate tati, dar el e prea convins ca cel mai important rol al lui, acum, este sa aiba cat mai multa grija de noi din toate punctele de vedere si, cum financiarul ocupa cel mai mult timp, imi ramane mie placerea de fi cu bebe si nu regret absolut nimic, chiar am de gand sa ma bucur cat mai mult de perioada asta.

Roberta

[bebefetita]

hmmmmm.....bebele si cariera

Cand am vazut topicul,a m crezut ca-i vb de de bebeu si cariera lui

Fiecare alege ce crede ca-i mai bine pt. sine, dar....daca ti-ai dorit bebe si Dumnezeu ti l-a dat, eu zic ca deocamdata trebuie sa ne preocupe viata lui.

Atat de mic si de neajutorat, depinde de tine. Nasica mea este educatoare la o gradi particulara si imi povesteste cum vin mamicile cu bebei de 1 an si..., 2 ani si cum plang, striga dupa mama, dupa tata, sunt dezorientati, multi nu se adapteaza..

Eu una nu as putea sa ma duc sa-mi vad de cariera, stiind ca fetita mea sta ratacita intr-un spatiu strain. Si eu vreau sa progresez, sa am rezultate profesionale bune care sa ma ajute sa avansez siasa mai departe, dar copilul este cariera mea de fapt, daca tot l-am facut.....

[eva_bugheanu]

Cand esti cu adevarat apreciata la locul de munca esti si respectata si ti se respecta deciziile, cred eu. Iata un fapt concret. Trebuia sa fiu avansata in functia de sef de departament. Eu nu stiam asta dar mi se pregatea. Cand am aflat ca sunt insarcinata nu am ascuns asta nici o secunda, am spus imediat tuturor cunoscutilor, inclusiv colegilor. Si cum vorba zboara... a ajuns marea veste si la sefi. Si i-am bagat in ceata pt ca planurile lor s-au stricat. Clar ca nu mai puteam fi avansata cu toate ca eram in doar 2 luni. Si atunci au inceput sa ma excluda din multe lucruri si sa ma marginalizeze. De ce? Pt ca am fost sincera cu ei si i-am considerat oameni. Daca nu anuntam sarcina inca 1 luna a eram avansata. Puteam sa ascund asta pt ca nu se observa. Dar nu am facut-o din respect pt ei. Iar respectul lor unde a fost? Si tin sa spun ca lucrez intr-o firma super tare si serioasa.
Morala? M-ar fi avansat, deci eram un om bun, de incredere. Am ramas insarcinata, sunt un nimeni? Si ce consideratie mai merita astfel de oameni? Nici nu ma voi mai intorarce la ei si-mi voi lua si concediul prenatal care mi se cuvine. Stiu ca sunt suficient de buna (mult prea buna pt ei) ca sa fiu capabila sa-mi gasesc de lucru dupa cei 2 ani.
Ai grija ce alegi, asadar, sefilor nu le pasa de suflete, ei vor doar mana de lucru.... Trist dar aedevarat

[simonaivan]

Buna fetelor!

Am citit parerile voastre ... si am sa incerc "sa ma dau" si eu cu parerea...

Citat (eva_bugheanu):
" Ai grija ce alegi, asadar, sefilor nu le pasa de suflete, ei vor doar mana de lucru.... Trist dar aedevarat"

Mi-a placut foarte mult ce a scris eva_b, si mai mult decat atat este si foarte adevarat, pentru ca in ziua de azi sefilor nu le pasa decat de interesele lor, in nici un caz de noi...
Eu inca nu i-am spus sefei mele, dar ma intreba cu mult timp in urma: ce am de gand? cand vreau sa am un copil? si cat vreau sa stau acasa?
Pentru ca dupa parerea ei daca voi sta mult acasa am sa ma "descalific profesional"...etc., etc.

In ceea ce priveste , dupa parerea mea, cand am luat hotararea ca vreau un bebe, el a fost pe primul plan si de acum incolo noua mea "cariera" ESTE EL.[/b]

[simonaivan]

Buna fetelor!

Am citit parerile voastre ... si am sa incerc "sa ma dau" si eu cu parerea...

Citat (eva_bugheanu):
" Ai grija ce alegi, asadar, sefilor nu le pasa de suflete, ei vor doar mana de lucru.... Trist dar aedevarat"

Mi-a placut foarte mult ce a scris eva_b, si mai mult decat atat este si foarte adevarat, pentru ca in ziua de azi sefilor nu le pasa decat de interesele lor, in nici un caz de noi...
Eu inca nu i-am spus sefei mele, dar ma intreba cu mult timp in urma: ce am de gand? cand vreau sa am un copil? si cat vreau sa stau acasa?
Pentru ca dupa parerea ei daca voi sta mult acasa am sa ma "descalific profesional"...etc., etc.

In ceea ce priveste , dupa parerea mea, cand am luat hotararea ca vreau un bebe, el a fost pe primul plan si de acum incolo noua mea "cariera" ESTE EL.[/b]

[eva_bugheanu]

Mi se pare f ok! Mai intai si apoi avem o viata la dispozitie sa muncim. Eu am inceput sa lucrez din primul an de facultate si am inceput cu un job bun, redactor la un ziar bun. Apoi in trei an am urcat treapta cu treapta si am ajuns in top. Imprejurarile m-au fortat sa renunt la job-ul asta si am zis ca mor! M-am repliat si am incercat s-o iau de la capat. M-am angajat din nou: la actuala firma: asa cum ziceam de top prin zona si iata ca mai aveam putin pana ma avansau. Deci daca pana acum s-a putut, de ce nu s-ar putea si dupa 2 ani, dupa ce imi mai ridic puiul?

[simonaivan]

Buna fetelor!

Am citit parerile voastre ... si am sa incerc "sa ma dau" si eu cu parerea...

Citat (eva_bugheanu):
" Ai grija ce alegi, asadar, sefilor nu le pasa de suflete, ei vor doar mana de lucru.... Trist dar aedevarat"

Mi-a placut foarte mult ce a scris eva_b, si mai mult decat atat este si foarte adevarat, pentru ca in ziua de azi sefilor nu le pasa decat de interesele lor, in nici un caz de noi...
Eu inca nu i-am spus sefei mele, dar ma intreba cu mult timp in urma: ce am de gand? cand vreau sa am un copil? si cat vreau sa stau acasa?
Pentru ca dupa parerea ei daca voi sta mult acasa am sa ma "descalific profesional"...etc., etc.

In ceea ce priveste , dupa parerea mea, cand am luat hotararea ca vreau un bebe, el a fost pe primul plan si de acum incolo noua mea "cariera" ESTE EL.[/b]